Tu nu esti frumusetea ...
de Tudor Arghezi
Tu nu esti frumusetea spiralelor candide,
in ochi tu nu duci moarte si perlele lichide
in cari rasfring misterul vapaile livide.
Nici flori n-atingu-ti fruntea spre dinsele plecata,
Nici pagini cu poeme ramase de-altadata
Nu se desfac nostalgic in dreapta-ti inelata.
Tu nu cunosti otrava gindirii si-a vegherii:
Fantasmele de fildes, regini ale tacerii,
Nu ti-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu stii ca de cind lumea e liniste si pace,
Ca drumul e pe care paianjenul il face
tesind in umbra calda velurele sa-mbrace
Subt cari stagneaza ochii si pletele-ti opace.
Copil naiv! de-aceea te-ador si te mingii
Cu fata-nmormintata ca-n floare de lamii
in carnea-ti netezita de buzele dintii!
si nu-ti soptesc sonete, nici mituri nu-ti ingin,
Pe unde trece umbra acestui hoit pagin.
Aplec eternitatea spre tine, si ramin
Cu ochi-inchisi in zimbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea rasturnata, cu visul risipit,
Ca o dantela scumpa pe trupu-ti adormit.
Dar spune-mi, la crepuscul, incet, sunt fericit?…
Tu nu esti frumusetea ...
Aceasta pagina a fost accesata de 3318 ori.
