Tu nu esti frumusetea ...

Tu nu esti frumusetea ...

de Tudor Arghezi


Tu nu esti frumusetea spiralelor candide,
in ochi tu nu duci moarte si perlele lichide
in cari rasfring misterul vapaile livide.

Nici flori n-atingu-ti fruntea spre dinsele plecata,
Nici pagini cu poeme ramase de-altadata
Nu se desfac nostalgic in dreapta-ti inelata.

Tu nu cunosti otrava gindirii si-a vegherii:
Fantasmele de fildes, regini ale tacerii,
Nu ti-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu stii ca de cind lumea e liniste si pace,
Ca drumul e pe care paianjenul il face
tesind in umbra calda velurele sa-mbrace
Subt cari stagneaza ochii si pletele-ti opace.

Copil naiv! de-aceea te-ador si te mingii
Cu fata-nmormintata ca-n floare de lamii
in carnea-ti netezita de buzele dintii!

si nu-ti soptesc sonete, nici mituri nu-ti ingin,
Pe unde trece umbra acestui hoit pagin.
Aplec eternitatea spre tine, si ramin

Cu ochi-inchisi in zimbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea rasturnata, cu visul risipit,
Ca o dantela scumpa pe trupu-ti adormit.

Dar spune-mi, la crepuscul, incet, sunt fericit?





Tu nu esti frumusetea ...


Aceasta pagina a fost accesata de 1872 ori.
{literal} {/literal}