Vocabularul

Vocabularul

de Tudor Arghezi

Generatia energica este in varsta de trei si patru ani impliniti. Imperiul otelului, al zborului si al iutelii s-a manifestat. Ieri, fetita - ingerul si consolarea tatutului, mandria si razbunarea maicutii - i-a inspaimantat. Cuvintele ei, limitate la portocale, ciocolata, papusi, iepuri, pui si diminutive, s-a imbogatit cu unul. N-as putea reproduce cuvantul infiorator pe care copila noastra l-a rostit cu entuziasm. Am vazut-o dandu-se jos, taras, de pe scaun, ridicandu-se agresiv pe varful pantofilor; aruncandu-si degetul aratator inainte, ca un dinte de furca si injurand ca un birjar.
-Ce facusi puica? i-am zis. Mi se pare ca n-am auzit bine. Mi se pare ca ma insel. Unde ai gasit vorbele, pe care mi se pare ca nu le-ai zis?
-Ai auzit bine tatutule, nu te-ai inselat. I-auzi...
Si ingerul meu a repetat ingnobila injuratura, silabisind cu o acuratete exemplara.
-Ei bine, eu tot n-am auzit.Vezi pe fratele tau, mai mic cu un an? E mai cuminte. El niciodata nu va repeta prostiile auzite pe strada, de la birjarii suparati.Limba lui nu se va spurca, sunt sigur, niciodata. Pe dumneata, domnisoara, te rog lasa-ti papusa, si treci la colt, ca sa te pocaiesti si sa te intrebi daca e bine ce ai facut...
Inca nu am ispravit de asezat in constiinta copilei vinovate sentinta mea grea si lapidara, de un stil retinut insa dur, ca baiatul meu, al doilea inger, a doua mandrie, a doua consolare, a venit la mine cu pumnul intins si, revoltat, m-a interpelat de doua ori mai urat, m-a infruntat cu o groaznica ofensa si, lasandu-ma mut, mi-a facut si cu degetul intins ca un pistol. El a spalat onoarea surioarei. S-a dus in coltul unde ofta fetita, a intors-o de la parete si, holbat ca o bufnita, ne-a ocarat peltic. El nu poate rosti pe ri si pe ci si intortocheaza silabele pe englezeste. Intinde mainile lui groase, cu gropite in coate, si face ca un orator.
Generatia s-a asociat si ne declara razboi.
-Ce ne facem? intreaba mama, muscandu-si buzele, posomorata. Toate ca toate, dar o sa ne faca de ras  daca nu le tragem o bataie. Maine avem la masa familia Tartarin, catolica, severa si ascetica. Intelegi ce o sa se intample cand i-o veni domnisoarei ideea sa-l bage pe seful familiei in cine stie ce vocabular.
-Intr-adevar scumpa tovarasa a vietii mele, problema e dintre cele mai demne de examinat. Doua, trei asemena scapari din vedere, si putem sa ne mutam din acest cartier, populat numai de locatari morali si de mari proprietari. Ai vazut, Miss Fowler, care intelege indeajuns romaneste, a ramas extrem de afectata si ne-a facut atenti ca fetele lordului Asquith nu injura ca hamalii si au o tinuta riguroasa. Eu iti propui sa luam fiecare, deosebit, pe cate unul. Tu ia baiatul, si eu iau fetita - si sa-i judecam in particular.
Intentia paru potrivita, si sotii se despartira. Tatutu a trecut cu fetita in birou, lasand-o sa mearga inainte, cu capul plecat si cu papusa la subsuoara. Maicuta porni in dormitor, impingand din spate pe baiat, care tinea ursul de laba. Usile fura bine inchise, ca sa nu transpire nimic si pentru ca lectia sa fie administrata intre patru ochi.
Trecusera zece minute misterioase, cand usa se dete de parete intre cele doua odai, si guvernanta aparu cu un geamantan in mana. Tatutu umbla in patru picioare, cu fetita calare in spinare, iar maicuta se gadila , pe canapea, cu baiatul, care lesina de ras.
-Va rog, doamna, sa-mi dati imediat socoteala, ceru imperios, cu gingiile stranse, batrana domnisoara care, incaltata cu ghete cu elastic lustruite perfect, era posesoarea cate unui nod pintenog la fiecare picior si a unei substante etice superioare. Nu mai am ce cauta in aceatsa casa...
-N-ai sa mai spui asa niciodata, nu este asa? ameninta afectat tatutu.
-N-am sa mai spui niciodata, spuse fetita.
-N-ai sa mai spui asa deloc, zice maicuta.
Si baiatul raspundea, dand din sprancene :
-Dalot!
-Miss Fowler, zise tatutu, stilul si sinteza dumneavoastra sufleteasca au motive sa fie satisfacute. Mai stati macar pana la primavara, cand infloreste ghiocelul si liliacul capata tonurile violetului albastru.
Lirismul aproape nordic al tatutului a invins, si Miss Fowler a ramas.
-Stiti , domnisoara, zise tatutu, mai inchidem un ochi, mai ne astupam o ureche. Nu stiu cum o veni pe englezeste, dar la noi, fara vorba aceea, pe care ati auzit-o, viata devine amara si contractul sociabil imposibil.




Vocabularul


Aceasta pagina a fost accesata de 1897 ori.
{literal} {/literal}