Unat si sumos
de Tudor Arghezi
De mici, deosebirile, categoriile si privilegiile se vadesc intregi, ca intr-un roman construit contradictoriu Pentru ca e fata si are un an mai mult decat el, Mitu se bucura, asupra lui Barutu, de o autoritate careia el i se impotriveste, dar pe care o suporta, in parte din superstitie, si in parte pentru ca nici nu-i displace.
-E sora mea, explica Barutu, cand a primit un pumn si nu a raspuns.
-Si daca e sora ta, tu trebuie sa mananci bataie?
Barutu, rade, aducandu-si aminte cat e de mic si de catifelat si de inofensiv pumnul cat o floare de leandru, al Miturii. El stie ca daca i-ar trage el un pumn, cum poate, buturuga dura si optimism guraliv, autoritatea fetitii ar fi numaidecat decapitata. Ea trage-n el ca-ntr-un burduf, si el nu poate da: e bun. Numai cand coltul pumnului nimereste pe la nasul lui carn si lat, se cam supara putin. Il jigneste mai mult prestigiul atins, decat o durere abia inregistrata. Barutu e in stare sa se rastoarne de zeci de ori pe rand cu capul si cu spinarea de pareti si parchet, fara sa-si simta umflata carnea cucuielor consecutive.
Pe Barutu il impresioneaza iuteala si nemotivarea cu care Mitu il acopera pe neasteptate cu palme. In orice atitudine s-ar afla, culcata, pe scaun sau in picioare, mana ei fragila distribuie douazeci de palme cu viteza cu care isi ascute macelarul cutitul pe vergea. El clipeste iute, cautand pricina logica a vijeliei, isi holbeaza pana dincolo de sprancene ochii, mari ca niste rasarituri, si ramane ganditor, fara sa banuie cat ii sta nedumerirea lui de frumos. Si pe urma, Mitu se razgandeste, face pe mama si-l pupa - si el, cand e pupat asa, se zbate sir efuza, pana ce-si schimba si el gandul, si se saruta amandoi, pe nas, pe ochi, pe urechi , pe barbie, exagerand incetinirile si cautarea locurilor de pupat.
Cand n-are cu cine sa se culce, si dupa ce a cersit atentiile mamei, disputata deopotriva de amandoi copiii, unul pretinzand ca ea e a lui toata si celalalt tot asa, Barutu ia de o laba ursul si intra cu el in pat. Ca sa nu raceasca, ursul e invelit cel dintai cu plapuma, pana la gura, lasandu-i-se loc sa respire. Ursul e un baiat de isprava si se uita ca un nerod cu vesnic inocentul lui ochi albastru, care i-a mai ramas. In trei ani, i-au cazut un ochi si o ureche. Mitu si cateii s-au jucat cu el pe subt canapea si l-au tarat pe subt dulapuri, tragandu-l cu dintii.
Barutu renunta bucuros la o bomboana de ciocolata pe care a cerut-o, daca socoteste ca la bomboana lui ar fi ravnit cineva.
-Ia-o tu, zice Barutu: mie-mi da mamica anta...
Mitu prefera sa le manance insa pe amandoua, cand ii da mama doua bomboane, una pentru ea si alta pentur Barutu. Sau le cantareste cu ochiul si, dupa ce gusta pe cea mai mare, cu intentia de a o da pe cea mica fratelui ei, mai face o socoteala si o mananca si pe cea mic. Dar mai bine le baga pe amandoua odata in gura, dupa ce le-a examinat.
Intre varietatile marunte ale vietii, cu creioanele, cu cartile si cu paretii mazgaliti cu compot, scapara firea lor viitoare. Mitu onduleaza, dansand cu un ritm asiatic o fantezie: pune piciorul piezis, il ridica pe celalalt, intinde bratele, si le suceste, si gatul ei participa la valul pe care-l improvizeaza fiinta-i trezita de reminiscentele misterioase. Se orpetse, saluta, cere aplauze si trece la altceva: vrea sa puie ventuze papusilor mari sau se duce la Barutu si-l musca. Sau s-a repezit arutu la ea, in pas victorios si a muscat-o el. Muscatura fetii nu-l scoate din fire pe baiat. El vine cu buzele stranse subt nas, sovaindu-si picioarele, si zice cu simplicitate:
-Mitu m-a muscat.
Mitu, in schimb, racneste si, dupa ce i-a trecut impresia sau durerea, se opreste in fata lui si-i zice scurt:
-Prostule!
Apostrofa il supara pe Barutu mai mult decat o muscatura si doi pumni. Reflectand, el se apropie de noi si ne raporteaza:
-Jice ca sunt pott ...
Barutu crede ca "prost" inseamna "urat"; caci daca-l intrebi "Dar cum esti Barutule, tu?", el raspunde "Sunt sumos". Pe cand "urat" are la el sensul de murdar si de manjit.
Cugetarea originala a lui Barutu se misca intre serios profund si intre baroc. Se uita la clanta usii un sfert de ora, cu privirile duse cu totul intr-alta lume si nu-l intoarce nimic de la filozofia lui. Daca-l intrebi "La ce te gandesti, mai baiete, de te uiti asa si sufli?" el tace de cate trei, patru ori neintrerupt, si raspunde razand, ca aseara:
-Ma gandesc la o gaina ... Am avut o gaina in pat... zice el
-Si ti-o fi umplut plapuma de gainat?
-Nu! raspunde Barutu, razand si mai tare: i-am pus un sehvet...
Raspunsul ne face sa radem cu hohot, si Barutu, incurajat ca un autor, ne lanseaza:
-Si am mai avut ceva... adauga Barutu.
-Ce-ai mai avut, Barutule?
-Am mai avut un nas in cot, zice el, si rade cu mainile la burta.
Si rade si Mitu, care se bucura de-o capacitate de ras extravaganta, ca si Barutu.
-Ce zici tu, tatutule, ca o sa iasa baiatul nostr? intreaba maicuta.
-Stiu si eu? ... raspunde tatutu. As vrea sa iasa un soltic de povestitor ...
Maicutii ii place, caci si ea avu parte de un asemenea mincinos al condeiului, si zice ca nu i-ar parea rau.
-Ce vrei sa te faci tu, Barutule, il intreaba Mitu, care, la patru ani, a si capatat o minte de matusica.
Si Barutu raspunde cu avant:
-Tinichigiu!
Unat si sumos
Aceasta pagina a fost accesata de 2462 ori.
