Spectacole
de Tudor Arghezi
Din pricina unei precocitati intelectuale perverse, Barutu confunda literatura cu untura...
-Ai sa iei intotdeauna numarul trei la limba romana! a strigat la el tatutu, jignit in pedagogie.
Barutu nu incearca nici o emotie. Ii lipseste, prin aberatie, bunul simt al meritului, patriotismul catalogului si civilizatia matricolei generale. Ba, cu gandul la prajituri, el s-ar multumi cu trei si nici nu se gandeste la zece, pentru ca i-a explicat de multe ori maicuta la ce se poate astepta dupa atatea bucati.
De altfel, aritmetica lui se prezinta anarhic. NUmarand prunele, el zice: una , doua, sapte, unsprezece, cinci - si mananca, e adevarat, cate douazeci si doua la o singura masa, pretinzand ca a mancat patru. Numaram prunele care au ramas, numaram samburii, si tot atatea ies, patru.
Si nici nu se poate altfel, de vreme ce copiilor lui tatutu li s-a fagaduit ca nu vor fi dati niciodata la scoala si ca, toata viata, ei se vor scula la pranz. Si scoala, cum o vrea tatutu, e fara domnisoara batrana cu cohelari, fara examen si fara certificate. Tatutu scrie pe blocul de desen rate, Mitu face rate, si Barutu face rate, dupa el. Daca rata trebuie sa faca "mac! mac!" tatutu face ca rata; si toata socala din jurul mesei, dupa cina, face in cor, ca rata si ca tatutu: "mac! mac!". Si fiindca tatutu scrie toate ratele din profil, ca sa semene mai bine, si totdeauna cu ciocul la stanga, fiindca e mai lesne, daca Mitu, nu e multumita ca rata are numai un ochi, tatutu scrie doi ochi de-o singura parte a capului si rata iese intreaga. Si, la urma urmei, dupa dorinta lui Barutu, tatutu poate sa-i puie unei singure rate ochii de la opt ratoi, diinsca totuna e, si tot doi ochi ies la socoteala.
Dar si tatutu e cat se poate de impaciuitor si se fereste de dificultatile didactice. La o numaratoare controlata, oricum ar fi luat-o, lui Barutu i-au iesit cate noua degete la o mana. "Dava vrei tu, Barutule, bine, si sa stii ca, la urma urmei - il lamureste tatutu - opt cu cinci, douazeci si doi cu trei, e la fel ... Ce folos sa stii sa numeri, cand o sa te faci mare, o mie de prune? Tu n-ai sa poti manca mai mult de noua. Restul ce te priveste? Crezi ca tatutu te face precupet? Tatutu vrea sa se razbune pe Societate, pe Stat si pe liberul arbitru, si o sa te faca, Barutule, lenes: asta e meseria ta. Ti-am ales-o de pe acum si ai sa vezi ce bine ajungi."
Viata e o jucarie si toate sunt facute numai pentru joaca. Mitu si Barutu stiu bine asta, de la tatutu, care se joaca toata noaptea cu un condei si o bucata de hartie si toata ziua se joaca de-a fuga, umbland dupa cai verzi. A! o sa le arate el odata un cal verde si lor. Numai sa nu-l cereti pentru voi de tot, ca tatutu nu da. Atata si-a pastrat si el pentru el.
Mitu se gandeste la altceva: ce face Barbierul din Sevilla? A fost odata la opera si l-a vazut. De atunci, Barbierul din Sevilla i se pare ca toata ziua canta la radio si la gramofon. Este si drept, Barbierul din Sevilla are o gramada de frati, care toti canta, fiindca tatutul lor, Barbierul din Sevilla cel batran, i-a invatat sa cante, asa cum tatutul Mitului si al Barutului ii invata pe ei sa doarma, sa scrie pe hartie rate si pe parete, la lumina lampii, sa faca seara, iepuri de umbra cu degetele incarligate.
Si se mai gandeste Mitu la ceva. Ea nu intelege deosebirea dintre opera si cinematograf. Canta amandoua si joaca amandoua. Dar parca e altceva.
-Barbierul din Sevilla e om adevarat? intreaba Mitu
-Desigur, om adevarat, raspunde tatutu.
-Si Rio Rita e fata adevarata? intreaba Mitu.
-Tu ce crezi? intreaba tatutu.
-Nu stiu, raspunde Mitu, voind sa fie adevarata si presupunand totusi ca poate sa nu fie adevarata de tot. Dar daca nu-i adevrata, cum ar putea sa nu fie adevarata?
La opera s-a lasat cortina si a pierit tot Barbierul din Sevilla. La cinematorgraf s-a facut lumina si s-a sters toata Rio Rita din panza. Ce e asta?
-Ce sa fie, Mitule? ... Lasa ca o sa-ti spui eu alta data, zice tatutu, fugind de intrebare.
-Vreau acum! cere Mitu.
-Acum nu se poate.
Mitu e convinsa ca tatutu e mai prost decat este. Daca nu-i poate lamuri nimic, e clar: e prost. Mitu staruie si tatutu provocat si orgolios ca stie, intra in niste detalii ridicule, care au convins-o definitiv pe Mitu ca tatutu are minte mai putina decat magarul ei de carton, care da din cap, aproba totul si nu-i in stare sa spuie nimic.
In sfarsit, Mitu are o idee: sa joace in cinematograf, cu Barutu, intrand amandoi in panza si facand oboroboata cu Rio Rita. La aceasta vesela stire, Barutu bate din palme si rade zgomotos cu toata gura, cum stie el sa rada.
-Iau si toba! zice Barutu.
-Nu e nevoie! afirma maicuta. Cum sa jucati voi in film, fara sa fiti poftiti?
Dar Mitu are o idee pentru toate complicatiile. Ea propune sa invite la ea acasa pe domnul Burgheni, directorul de la cinematograf, sa-l puie la masa ei cu scaune mici, sa-l serveasca ea cu farfuriile de la papusi, sa-i arate jucariile si masina ei de calcat, sa-l pupe mereu si sa-l conrupa ca sa o puie in film cu Barutu.
-Bine! ... primeste tatutu.
-Discutia ramane la recuzita. Barutu voia sa intre in film cu toba. Mitului i se pare ca toba s-a murdarit si-l sfatuieste sa lase toba acasa si sa ia mai bine racheta. Lui nu-i place racheta. Ei ii place racheta. Atunci ia racheta ea si el mingile.
Lui nu-i plac mingile. Ia tot ea mingile; el o sa ia cuburile. Nici cuburile nu-i plac, el vrea numai toba. Ba da, o sa ia si trompeta! Nu se poate. Trompeta face scandal.
Tatutu si maicuta, care au trecut in odaia de alaturi, sosesc la timp. Mitu si-a varat mana la Barutu-n par, iar Barutu a prins pe Mitu de falca. Trag aamndoi si, cu mana libera, pumni pe nevazute. Argumenteaza si plang.
Procesul a tinut cinci minute si partile, obligate sa se sarute, ceea ce s-a facut numaidecat - au fost duse la culcare ...
Spectacole
Aceasta pagina a fost accesata de 7142 ori.
