Papuc

Papuc

de Tudor Arghezi

Motanul Papuc, poate ca cel dintai din neamul lui de jaguari, degenerati pana la prinderea soarecilor domestici, sufera de strabism. Privirea lui sasie, orientata anapoda, ii da un aspect ciudat si o autoritate de gravura chineza. Pestrit ca un sal si ros ca un ghiozdan, in toate colturile, la bot, la ceafa, in genunchi si in varful urechilor, discret si taciturn, el isi petrece timpul, construit pe marginea mesei rotunde ca un animal decorativ, si examineaza viata apartamentului chioras.
Infirmitatea lui se traduce, credem, prin dificultati de vaz si printr-o nevoie monastica de nemiscare si tacere. Capul lui imprudent se ciocneste ca un pumn de picioarele mesei, de scaune si de geamuri si se pare ca Papuc vede cateva ore mai clar si cateva ore mai putin. Matele il admira mult mai putin decat noi si de cate ori iese din casa, el e victima unui fapt divers, regretabil, condus de o pisica sau de un cotoi agresiv.
Cunoscut printre matele din cartier ca pisoiul prost al mahalalei, cu Papuc s-au suprimat formele si nauntele care se succed intre intalnire si bataie. Nici un adversar nu mai gaseste util sa se imobilizeze la o distanta de atac fata de el. Dialogul a fost suprimat : ocara miorlaitului, care dureaza intre doi luptatori pe casa o jumatate de noapte, nu mai e necesara. Nimeni nu mai are nimic sa-i spuie, si toti trec de-a dreptul la caile de fapt, repezindu-se, insfacand spinarea, rupand cerbicea si trantind in dreapta si in stanga, alternativ si sonor, capul trist al lui Papuc.
Pe toata suprafata pamantului, Papuc, parasit de toti, are u singur aparator, pe stapanul lui, si sigur de aceasta unica insa eficace ocrotire, inainte chiar de a fi simtit maseaua dusmanului dupa ceafa sau laba cu cinci undite in cojoc, el da un strigat deznadajduit, care iesind din accentul vocal, normal al pisicii, putea fi reprodus cu cateva silabe vorbite, la lectura din gatlej si cu gura cascata : Aoa, Oaoa, Ioaoa, Oiaio, Ieoieoieo.
Numaidecat, stapanul erumpe cu geamurile deschise brusc in afara, rpoducand o panica si un tumult pe acoperis, al cotoilor, care fug; sau se arunca in curte cu o stinghie cu care izbeste intr-un cotet de cateva ori, alarmand pisicaria "Papuc!" cheama stapanul - si Papuc soseste raspunzand " Miorlau"; ceea ce inseamna si "multumesc", si "am mai scapat o data" si "viu imediat". Poate ca pisoii procedeaza ca Papuc sumar si din pricina ca-l stiu protejat neobisnuit de sistematic , in dorinta de a-i trage bataia, pe care niciodata n-au dus-o la capat, si de clee mai multe ori nici n-au inceput-o, inainte de a se produce marele tambalau de geamuri, de tinichele lovite, de bulgari si de voci injurioase. In ajutorul lui Papuc, amenintat cu tavaleala, sar cateodata toti partasii familiei stapanului si servitorii, fiecare cu ce se gaseste in mina, un vatrai, un cleste, o matura, un baston si orchestra care izbucneste, cu alai de vinatoare, inspaimanta urechea cotosmanilor adunati, ca niste lasi, zece pe unul - si acela chior- cu un zgomot haotic de meteori dezlantuiti.
Nimeni nu se deprinde cu ifnrmitatea lui, si nici Papuc. El crede ca , orisicum, inima lui calda si pasiunea naiva de a mangaia farmecile indragostite ale unei sperante vor gasi, daca nu azi, maine, o corespondenta zadarnic visata si cautata.
-Papuc, Papuc! resemneaza-te odata pentru totdeauna si ramai langa soba, unde ochiul stapanului tau cu barbison se ridica uneori de pe hartii la tine, si surade blajin ochilor tai incrucisati.




Papuc


Aceasta pagina a fost accesata de 4725 ori.
{literal} {/literal}