Padurea copiilor

Padurea copiilor

de Tudor Arghezi


Fiindca ai fost cuminte, ma tiu de cuvant si-ti povestesc cum era padurea in care ma jucam eu toata ziua de vara, cand eram mic.
Tu stii ce este o padure. Mergi intre copaci, in sus si in jos, inainte si inapoi, la stanga si la dreapta si pretutindeni numai intre copaci, si copacii sunt infipti in pamant, de radacini. Tot asa era si padurea mea, cu deosebire ca, in loc sa fie lipiti de pamant, copacii umblau de colo pana colo, netinuti de nimic. Cateodata cand treceam prin padure era acolo toata, si pana sa ma intorc nu mai era deloc, si a doua zi venea indarat.
Nu stiu cum s-a intamplat ca padurea asta fara pareche a fost zamislita miscatoare. Poate ca din pricina multilor copii cati erau in statele care incingeau codrul de jur- imprejur, copacii au luat ceva din zburdalnicia lor si au ramas nebunatici si copilarosi. Cateodata ne suiam cate zece, cincisprezece, intr-un pom si el o lua la drum cu noi, ca un car cu boi, ne plimba prin toata paduream si se intorcea cu noi in carca in locul unde ne suisem. Apoi, isi inmuia crengile, lasandu-le cu noi in jos, noi ne ploconeam la el, el da din varf a "multumim dumitale". Pomii erau si niste talhari: intrau in livezile oamenilor si pradau merii parguiti si perele coapte. Cand ai sa vezi vreun brad cu poamele in el sa stii ca ai de-a face cu un hot. Copacul se scutura nitel, cand se adunau copiii si toate poamele furate le erau daruite lor.
Era o baba cu parul rosu in partea locului, care facea farmece si vraji cu padurea copiilor, puind arborii sa umble la rand, ca plopii, unul inapoia celuilalt, pe marginile drumurilor, de o parte si de alta, si daca voia sa goneasca un om, infricosat, din casa lui, ca sa i-o ia altii, baba trimetea patru, cinci molifti batrani de se asezau in poarta, plini de bufnite si cucuvai si cate unul plecat din padure cu luna cu tot, luna aflandu-se tocmai in paienjenisurile lui, cand pornea copacul. Spune tu, nu te-ar apuca frica si n-ai fugi daca, desteptandu-te intr-o buna dimineata, ai da, in batatura, de patru clopotnite sau biserici, iesite in timpul noptii din pamant?
Cat priveste moliftii,e i au si o voce ciudata, ca rasuna cum ar suiera un clopot in desimea lor si uneori parca ar purta in ei un ceasornic mare, care bate orele si toaca lor masurata. Sub camilavca neagra, atarnata brazilor din crestete pe brate, se aud soapte calugaresti, padurile din crestetul muntilor vorbind adeseori cu Domnul, in limba de rugaciuni a vantului, care-i graiul catre vecie al lucrurilor tainice de pe pamant.
Padurea mea era si locuita de o multime de fapturi cu coarne sau numai cu copite, cu labe, degete si unghii; fapturi, unele mari, insa blajine, lasandu-se sa fie apucate si prinse; zimbri cu fruntea lata, cerbi cu ramuri in cap, tapi cu zulufi de os, si mistreti, purtatori de rituri ai stampilei umede dumnezeiesti, insemnata cu doua litere, alfa si omega, in mjlocul unui rostogol. Noi alergam cate o jumatate de ceas dupa un bivol salbatic, il prindeam in brate si el se dezumfla incet, dandu-si sufletul intreg de bucurie.
Vrie sa-ti spui adevarat? Animalele erau de cauciuc subtire si padurea era de gutaperca - si primarul nostru le umfla in toata sambata seara cu pompa de bicicleta, ca sa avem cu ce ne juca duminica dimineata.





Padurea copiilor


Aceasta pagina a fost accesata de 4828 ori.
{literal} {/literal}