Ouale
de Tudor Arghezi
Cand se intoarce maicuta de la gaini si numara oaule pe masa invelita cu o fata de canepa groasa, e o sarbatoare. De le-ar fi scos din cer asa de frumoase, bucuria ei n-ar fi mai ingereasca. In cosul de rachita rotund adus pe sus si jucat in palma, stau gramada cate cincisprezece, douazeci, treizeci de ovale de faianta ... Gainile albe le dau albe; galbenele si rosiaticile: ca fildesul si pestrite.
-Asta e a Boghetei! fac prinsoare. Il cunosc dupa picatele! striga maicuta. Cestalalt e al cotofanei (Avem o gaina cotofana...). Pe astea le-au facut picherile...
Maicuta nu si-a stricatul graiul de-acasa intr-atata, incat sa-i zica pichere bibilica si picheroiului bibiloi.
-Fetele mamii! cum se ingrijesc ele sa nu dam bani pe oua, de Pasti. Daca esti, Barutule, cuminte, o sa rosesc pentru tine unul, ca sa le spargi pe toate.
Intr-un cos, deasupra, iaca un ou de patru ori mai mare decat celelalte.
-Ce-i cu asta?
Familia e in dreptul ei sa fie miscata. Crezand ca avea un gascan si cautandu-i o pareche vrednica de obarsiile lui occidentale, ginerele s-a dovedit gasca. Strigandu-l Costache si el raspunzand la numele de Costache bucuros, acum o sa-i trebuiasca numele schimbat. E tot atat de greu sa-l treci dintre-un nume intr-altul, ca pe crestin sa-l lepezi de legea lui si sa-l faci papistas... La noi in casa nu se taie vietuitoare: gascanul e om, cainii sunt oameni, oameni sunt si cotosmani.
-Stiti ce sa facem? Sa-i zicem tot Costache! a hotarat Barutu.
Boghiata e o gaina cu palaria trasa pe ochi, peste un baris, ca o bereta ciufulita, tricotata marunt pana la cioc. Ca sa zareasca putin, ea trebuie sa caute piezis, sa cerceteze de aproape, cum zice maicuta, ca o "nioapa", cu o sfintenie incremenita a uitarii de domnisoara farmacista. Foarfeca incovoiata, ii tunde ea cu bagare de semaa ochii de jur-imprejur, acoperiti cu barba, o data pe saptamana, dar izbuteste sa biruie navala.
"Puica" neagra da oul cel mai glumet, maruntica si de neam pitic. Barbatul ei, plin de necazuri si carcotas, e puricile neastamparat al cardului de gaini, mic cat pumnul si necredincios dar ibovnic infumurat al marilor matusi infoiate, cu patru fuste la crinolina. Are o pana-n coada de douazeci de ori mai lunga decat el intreg, o creasta rosie aprinsa si hartag. Pune pe fuga corciturile vestite, de vita nobila uriase, orpingtoni si brahma, cocosi molai ventriloci, si-i de temperament publicitar. Dupa ce si-a scos dusmanul din ceea ce i se pare circumscriptia lui, piticul se lungeste din picioare, bate din aripi, se proslaveste si face evenimentul cunoscut, aruncand in vazduh o proclamatie trambitata. Nita din Vlasca, un dulau de cocos, care ne-a venit de pe la Videle, i-ar fi scos ochii si matele demult, fara o poza severa. Fanfaronada marsilieza a domnisorului scoate din fire vlajganul invatat cu personake depline, cu bivolii si berbecii de-acasa.
Doamna Ana e-o gaina anemica, palida, ca o profesoara nemtoaica, iar mahalagioaica durdulie cu cataveica si-n tarligi e cucoana Sultana.
Sarbatoarea oualor cotidiana s-a potrivit cu floarea visinilor, adunate in buchete mari date-n leagan, inainte si-napoi, de vant, cu franghia de rufe, cu peschirele, cu naframele si servetele, steaguri prinse intre catarge de prajini.
Am vroi sa ne desprindem fara emotii cu prezenta oualor in gospodarie, cu fabricarea lor in serie; sa nu ne tulbure forma si substanta. Am vroi si noi sa cuprindem aceste miracole cu galbenus in marfurile alimentare. Regularitatea predestinata a elipsei, cutia ei rotunda de piatra transparenta, captuseala de matase si catifea fragila, totul lucrat cu mestesugul secret din intocmirea gingasei petale, al subtilului polen, al parfumelor, sunt de-o seama pentru uimirea si temerea noastra de nevazut, cu giuvaerele de lumina ale ochilor tai, fiica a Maicii Fecioare, pensulati cu safir...
Cateodata, maicuta descopera pe undeva, intr-un loc ascuns, o puzderie de oua. Strigatul imprundent al tainuitoarei, satisfacuta ca-si aduna comoara, o tradeaza:
-O sa ramaie Picuta, zice maicuta, cu gura cascata, maine cand n-o sa le mai gaseasca unde le-a pus. De doua luni stiu ca ma inseala si m-am tinut dupa ea. Isi pusese hoata de gand sa cada closca si sa ne intampine intr-o zi din buruieni cu douazeci si cinci de pui de aur, ca niste diaconi. Dar ma razgandesc. O sa fiu mai sireata ca ea. Ma duc sa-i pui ouale la loc.
Ouale
Aceasta pagina a fost accesata de 4238 ori.
