O sedinta de fotografie

O sedinta de fotografie

de Tudor Arghezi


Tanarul nostru prieten Doru a fagaduit copiilor sa-i fotografieze. In dimineata duminicii hotarate, spalatul a mers repede, stergerea urechilor cu tamponul de vata nu a dat loc la jalea obisnuita, suflarea nasului si "gahgaha" cu apa calda, iutita cu doua picaturi de menta, s-au petrecut fara incidente. Din obiceiul lui de a-si primi randul la coada, sub pretex ca e "ocupat", Barutu a mai retinut pentru duminica fotografiei nazurile rpeferintelor si intaietatilor strict personale. Luandu-i urechea dreapta la curatat, el s-a incapatanat sa si-o dea pe stanga, si nasul a trebuit lasat la urma. Era un fel de a-si demonstra vointa, ceea ce-i atrase o rastire, un ordin si o paruiala. Paruiala se practica, la domiciliul lui Barutu, cu doua degete, cum am mai spus, aratatorul si vecinul lui cel gros, intre care sunt prinse, intr-un gest culegator de flori , trei-patru fire de par si zmucite din loc.
Zmucirea e usoara, dar zbieratul e monstruos. In zilele cand cauta galceava, Barutu asteapta cu nerabdare sa urle, si are nevoie de un pretext, pe care il provoaca, ostentativ, dintr-o trebuinta adanca de a se transforma in victima pedepsita pe nedrept.
Asa, el confunda cu buna-stiinta piciorul drept cu stangul si cere sa i se puie pantofii pe dos, refuzand sa primeasca pantoful stang in piciorul stang: in ambele imprejurari rezultatul este castigat. Barutu urla si daca-i pui picioarele pe podina intoarse, si urla si daca l-ai incaltat dupa picior.
Barutu se poate ciocni cu capul de pareti si usi de zeci de ori fara sa cracneasca; naravas, el ar vrea sa rada, ca de un lucru de nimis, si izbuteste sa rada. In conceptia lui intra orgoliul ca nu trebuie sa se frece la cucui. Insa, razbit cateodata, trece in camera de alaturi, unde este surprins ca geme si ofteaza, masurandu-si cu pipaitul zgarciul rotund ca i s-a ivit in par. Daca l-ai vazut in aceasta situatie de om dureros, Barutu numaidecat a si inceput sa urle, jumatate sau pe trei sferturi, de durere, si un sfert din sentimentul rusinii ca s-a dat pe fata.
-V-ati vexat, domnule Barutu? il intreaba cineva. Va cam ustura cucuiul. Vezi, daca facem nebunii?
Si atunci ii trece, ca sa arate nu numai ca nu l-a usturat, dar ca i-ar fi facut, dimpotriva, foarte multa placere.
Dinaintea aparatului fotografic, Mitura a si luat atitudinea care ii spune instinctul ca-i sta mai bine. Dar pana sa se orienteze obiectivul exact si pana sa se aprecieze, printr-un resort cu basica de cauciuc, durata secundei, ea oboseste, si atitudinea ei, corectata de o somnolenta a ochilor, fixati pe monoclul fotografic, se destrama in clipa cand este "gata!". Barutu s-a uitat un timp la aparat si a inceput sa se joace cu buzele de-a brum-bu-ru-ru, brim-bi-ri-ri, brom-bo-ro-ro. Comanda "gata!" il gaseste intors cu spatele la fotograf.
-Uita-te la domnu Doru, Barutu...
-Mitu! uita-te ici in colt...
-Mai la stanga nitelus, il roaga domnul Doru, si el scoate piciorul in afara.
-Tine, ma, picioarele lipite!
Barutu isi suge burta, crezand ca miscarea pantecului concorda cu a picioarelor, ca la maimutoiul lui rosu, care, strans de mijloc, bate din tipsii.
-Daca nu stati frumos, o sa iesiti pociti. Bagati de seama! Acum ! Bun! Bine!
Dupa developarea cliseului, ne-am gasit in fata unei scene pe care nu am avut timp sa o prevenim. Mitu a insfacat urechea lui Barutu, si Barutu se zbate ca un ied prins de un corn si se apara cu copitele, pe dedesubt.
-El a dat intai cu piciorul! afirma Mitu
-Ea m-a apucat intai de uheche! afirma Barutu.
Si ca sa se incheie o serie de tragice evenimente, maicuta si tatutu si-au laut fiecare copilul lui, pe care-l roade si ciuguleste fiecare, in vreme ce Mitu rade in hohote si Barutu a lesinat de ras...





O sedinta de fotografie


Aceasta pagina a fost accesata de 1265 ori.
{literal} {/literal}