O locomotiva si o gara

O locomotiva si o gara

de Tudor Arghezi


Am fost insarcinati cu doua mandate de incredere si ne caznim sa le ducem la indeplinire.
Baiatul ne-a cerut un tren, un tren lung, comandat la gara, pe masura lui, caci vrea sa se faca "masinist". Trenul sa fie cam atat de inalt, cat ne-ar ajunge noua la barbie, cu locomotiva adevarata, care merge cu foc.
El va manui aburul si fluierul si va trece prin gari cu masina sforaind si nechezand. Si nu se va opri decat atunci cand va crede el, ca sa bea apa si sa manance o prajitura. Va porni iute si va strabate toata tara, departe, si va trece, ca sa-l vada, si pe strada unchiului Sesis, dand un fluier gros in fata curtii, la numarul zece. Daca o sa vrea sa se suie si pisoiul Papuc in tren, el il primeste, insa cu luare-aminte sa fie, ca trenul o sa mearga repede si daca i-o veni ameteala nu o sa mai poata sari din tren. Mai bine sa ramaie acasa, dupa soba.
Fetita il si priveste cu necaz cum o sa conduca el trenul: dar ca sa cumpaneasca lucrurile, ea ne-a comandat o gara, unde o sa se opreasca negresit trenul fratelui ei. Daca nu vrea sa se opreasca, ea pune un geamantan pe "lenie" si da trenul peste cap. Orgolios, baiatul crede ca trenul o sa taie geamantanul in doua si, ca sa nu piarda un obiect de calatorie atat de scump, o povatuieste sa si-l tie in mana, caci locomotiva lui trece negresit. O sa vedem. Pana una alta, trebuie sa fie gata intai gara si tocmai dupa aceea trenul; ceea ce este natural, calatorii din tren neputand sa cumpere bilete si tigari din camp si avand nevoie sa se uite si la ceasornicul mare de peron. Baiatul cere intai trenul. Intrucatva i-am impacat, invoindu-ne ca, pe cand vine trenul, din partea cealalta sa vie si gara. Perfect! I-am convins sa primeasca.
Insa gara sa nu fie o gara mare, ca gara Campina. Fetitei ii trebuie o gara pe masura trenului comandat de frate-su, o gara mica, o garicica; totul sa se prezinte cam ca un cotet de caine, cu o firma in fata, aratand numele garii. Dupa cateva inspiratii, ne-am oprit la gara "Mak-Mak", a carei inscriptie va fi deslusita, noaptea, la un bec electric. Punem intr-o lampa nitica electricitate si o agatam de firma: asa merge lesne. Chestia e: ce ne facem de hamali si de personal? De la seful de gara pana la franari, fetita vrea oameni mici de tot si vii, nu suflete de tinichea. Si vrea multi de tot, ca sa umple peronul statiei Mak-Mak. Serviciul postal sa fie si el aproape microscopic, cu scrisori si plicuri cat boabele de linte si cu timbre, intregi, cat de mici. Obiectand ca nu o sa le poata lipi, ea raspunde sa nu ne impiedicam in amanunte, caci serviciul postal il face ea in intregime, telefon si telegraf.
Nevasta sefului de gara sa stea sus, la o fereastra, si sa priveasca trenul razimata in cot. Sa fie decoltata si sa se pieptene cu cozi. Odata cu gara mobilata si cu functionarii, trebuie comandata si o nevasta de sef. Lasa, ca gasim gata, la magazin. Nu se poate, trebuie special comandata. Bun. Comandam si asta. Gata? Nu, nu e gata. Nu se poate gara fara catel. Ne trebuie si un catel mic de tot, care o sa iasa atat de mic incat se pierde sau il mananca mustele. Defel! Catelul o sa stea in geam pe marginea ferestrei, langa nevasta sefului de gara. Ea o sa aiba grija sa nu-l scape jos, caci distanta pana la peron e mare: 35 cm, o prapastie. Toate bune. Posetele si umbrelele pierdute vor fi pastrate la casa de bagaje. Foarte bine; o sa comandam si cateva posete si umbrele pierdute. Daca o baba o sa piarda o legatura cu covrigi, asta ramane proprietatea garii; caci daca nu se mananca se strica.
-Imi dai si mie un covrig? intreaba ingrijorat baiatul.
-Ma lasi sa conduc si eu locomotiva? intreaba fetita.
Intrebarea e lapidara. Stai, sa se gandeasca. Problema se comlica. Pentru un covrig ridicul sa-i dea pe mana o locomotiva?
-Nu mai vreau covrigi! raspunse hotarat baiatul. Mai repede se poate lipsi de un covrig decat de o locomotiva.
Fetita reclama cu lacrimi, subit aparute in lumina ochilor. Si ea pesemne si-a facut socoteala ca un covrig nu-i asa de mult.
-Zice ca nu vrea covrigi! se plange fetita.
-Eu cred ca el iti da locomotiva, daca ii dai si tu gara nitel.
-Nu dau gara! decide fetita rastit.
Ideea garii, concurenta trenului, l-a induplecat pe baiat sa o doreasca.
-Zice ca nu-mi da gara! se vaita baiatul.
Stransi cu usa, cautam o solutie si incercam o propunere.
-Tu n-ai sa poti conduce locomotiva - ii demonstram baiatului - pentru ca n-ai decat doua maini si trebuiesc mai multe. Tu o sa conduci fluierul si sora ta fumul.
El prefera fumului fluierul si rpefera sa stea pe carbuni si, de la distanta, sa faca masina sa suiere. Trenul a si plecat. L-auzi: pif! paf! - pif! paf! - Baiatul tipa entuziasmat, fetita nu mai poate de bucurie. Dar ...
-Sa nu uiti, tatutule, gara! ... noteaza fetita.
Pusi de acord, ii imbarbatam, punandu-le in locomotiva si un sifon rece, din care vor bea amandoi cand le-o fi sete. Si ca sa-i stea trenului mai bine, hotaram de comun acord sa punem sifonul deasupra locomotivei, pe cos.
Asteptam sa ne vie locomotiva si gara ...




O locomotiva si o gara


Aceasta pagina a fost accesata de 2590 ori.
{literal} {/literal}