O izbanda

O izbanda

de Tudor Arghezi


Ultima hotarare a fost ca Barutu sa fie trimis intern la o scoala de baieti. Acolo el se poate incaiera, de cate ori ii vine pe zi, poate sa dea si, mai ales, sa pape bataie. Cand va fi posomorat, cautand pricina de galceava, o sa-si gaseaca numaidecat adversari, si cand va fi vesel si zgomotos, oarasi o sa fie un coleg de patru ani si jumatate ca sa-l puie la locul lui. Si, la internat, un pedagog mizantrop, cu chica neagra lucioasa, ras de mustati si cu buzele stranse, vinete de misticism, se va uita toata ziua, ca un demon fotografic, pe subt sprancenele lui verticale, si insemnandu-l intr-un carnet de buzunar, in vederea portiilor de mancare, il va lua si de-o ureche si-l va duce sa-l tranteasca-n genunchi pe un coridor.
Ce crede el? Ca tot asa o sa mearga viata, fara cultura si responsabilitate? Sa dea cu mingea-n geam si sa-l pupe maicuta ca l-a spart? Sa faca trenuri din scaune, covoare si carti, rasturnate in toata casa, si sa plece cu trenul la Predeal, calcand peste furculite si perii de dinti, si omorand, poate, Doamne fereste, si oameni trecatori? Toate au o margine si timpul lor. Intaia copilarie s-a ispravit, devenim barbati si trebuie sa incepem a ne gandi la existenta si la datoriile omului in societate.
-Nu-ti convine, hai? Crezi ca se ajunge cetatean, si mai ales bun cetatean, fara munca? Te inseli. Ia sa te judecam nitel. Ai invatat tu ceva, de cand esti? Nu stii nici o poezie si nici un cantec? Altii, la varsta dumitale, domnule, spun pe dinafara tot soiul de frumuseti. Indata ce vine cineva in vizita, soseste si baiatul cu poezia lui, sta drept si incepe ... Stai, de cand te-ai nascut, de-o viata de om, in bulevardul Elisabeta, si nu stii, macar, cine e Elisabeta.
-Ba stiu, raspunse Barutu
-Ia sa vedem! raspunde tatutu.
Barutu tace, ca si cum ar sti si nu ar consimti sa se impartaseasca. El are stiinta ermetica si orgolioasa.
-Prea il intrebi si tu repede si dintr-o data, observa maicuta.
-Vrei sa-l iau mai pe departe? intreba tatutu. Mi se pare ca sufera de preciziune si de timiditate stiintifica, adauga tatutu, adresandu-se maicutii. Dar cum sa-l iau pe de departe in materie de Elisabeta?
-Intreaba-l si tu, intai, daca stie ce-i un bulevard si vino pe urma la bulevardul Elisabeta. Fii metodic, ce naiba! Stiu ca prea prost nu esti ...
-Metoda adevarata, explica tatutu, consista in a intreba intai de Cotroceni, apoi de Sfantul Elefterie si de Calea Plevnei...
-Cand esti logic, nu am ce zice, aproba maicuta.
-Daca n-as fi fost logic nu s-ar fi ales de capul meu nimic, raspunde tatutu, cu un aer administrativ si ca si cum s-ar fi ales de capul lui ceva.
-E adevarat, se vara cucoana-mare, trei lucruri guverneaza viata: intai vointa, al doilea munca si al treilea fidelitatea.
-Ai uitat pe al patrulea, adause tatutu: logica. Zugravul care ne-a vopsit bucataria era de alta parere, daca-ti mai aduci aminte. El zice ca, in viata, intai e pictura, si al doilea liniatura.
Vazand ca s-a incurcat, cucoana-mare se preface ca-i trebuie ceva din alta odaie; mi se pare ochelarii, caci se cam uita chioras. Noi stim ce va sa zica asta: o sa se razbune alta data; pan-atunci, cum zice dansa, ne-o coace.
-Dar ce faci cu metoda bulevardului? intreba maicuta. Uite, Barutu asteapta ca sa-ti dea un raspuns.
-Tu stii ce-i un bulevard? intreaba tatutu pe maicuta. Ca eu nu stiu.
-Asta-mi place! zice maicuta. Sezi in bulevard si nu stii ce-i un bulevard? Bulevardul incepe la Palatul Cotroceni, trece pe la Cismigiu, taie Calea Victoriei, taie Calea Mosilor, taie strada Traian si sfarseste la Obor.
-Intai, te cam pripesti, raspunde tatutu. Ai uitat Schitul Magureanului, unde stai si astepti, si ai taiat prea repede cateva strazi unde la fiecare stai cate un sfert de ceas, pana fluiera vardistul si face cu cotul; vreau sa zic agentul de circulatie. Si ai uitat si sensul unic.
-Dar, ce, te duci cu automobilul, ca sa inveti ce-i bulevard? intreaba maicuta, vexata. Noi vorbim pe jos.
-Sa ma ierti, raspunde tatutu. Cum ai luat-o tu, cu trece si cu taie, nu se poate merge decat in masina. Dar vreau sa-ti spui ca si cu masina te prea grabesti. Asta, primo. Secundo: tu nu mi-ai spus ce-i un bulevard; mi-ai spus numai cat e de lung bulevardul Elisabeta!
-Lodzic! interveni Barutu, care, simtind puterea de analiza a lui tatutu si fiindu-i frica de intoarcerea la definitie, s-a dat de partea lui.
-Sigur ca e logic, adause Mitu, absorbita pana atunci in pudrarea cu "Rasel" a unei papusi.
-Te combat, uite, si copiii, precizeaza tatutu. Zi ca nu stii ce-i un bulevard si ne impacam.
Maicuta jignita in tabela ei cu notiuni, dar desigur s-a si intrebat in sine ce-i un bulevard si a vazut ca nu stie.
-Are felinare, banci, copaci ... zise maicuta
-Dar are si pietre, si asfalt, si canalizare...
-Atunci?
-Atunci e strada ce spui tu, nu e bulevard! zise tatutu concludent.
-Nu-i totuna? intreba maicuta.
-Vezi bine ca-i totuna bulevard cu strada, cand vorbesti de strada, zise tatutu, dar nu-i totuna cand vorbesti de bulevard.
-Cum numesti tu asta, care, intr-acelasi timp, si este si nu este? intreba maicuta, apeland la resursele intrinseci ale lui tatutu.
-Nici prea-prea nici foarte-foarte, raspunse tatutu.
-Adica? intreba maicuta
-Adica: ala, bala, portocala. Cioc, boc. Treci la loc.
-Om serios esti dumneata? intreba cucoana-mare, care-si gasise ochelarii. Tata de copii? Lumea care nu te cunoaste crede ca e cine stie ce de capul dumitale.
Tatutu insa a castigat o victorie mare. Mitu si Barutu, reprezentand ultima generatie au asaltat pe tatutu din doua parti, cu cele mai eficace proiectile: mii de pupaturi.
-Te iubesc! striga Mitu, animata de un lirism imens.
-Te iubec! vocifereaza Barutu.





O izbanda


Aceasta pagina a fost accesata de 2357 ori.
{literal} {/literal}