Nu este voie

Nu este voie

de Tudor Arghezi

Mitu si Barutu au capatat de la Tatana o masa mica si doua scaune mici, de bambus. Dimineata, la pranz si seara, ei se aseaza, ca doi consumatori care platesc, cu servetele cu sireturi legate la barbie. Mitu e mare si Barutu e mic : Mitu are patru ani si fratele ei are trei. "Manca-l-ar mama!" zice Mitu, cand Barutu pierde intre farfurie si gura prea devreme deschisa, trei sferturi din lopata furculitii.
Privirea lui se umfla de ciuda, uimita de chibzuinta mancarilor de-a fugi din tacamuri si de-a sari din farfurii. Intai, ele nu vor sa vie in lingura si furculita lui. Supa sta in blid si pe urma ii scapa pe piept. Daca ar avea si el un alt lucru, o cana sau un robinet, ca sa ia din farfurie si sa umple lingura cu varf...
-Cu mana dreapta!striga maicuta de la masa ei. Nu ti-am spus sa nu mai tii furculita cu stanga?
Lui parca i-ar veni mai bine cu mana, cu care nu are voie sa se slujeasca, si pana sa ia o data, munceste din tot sufletul si da uneori si din picior. Ceva se vede clar ca-l stanjeneste in mintea lui, zbarcita a nepricepere, deasupra nasului gros, cu pielea de la frunte : pentru ce atatea predici in calea poftei de mancare? Fata de masa, care nu trebuie murdarita, servet alb, farfurii, cani, pahare si, pe deasupra, atatora predici, si lingurita, si furculita, ca sa se lungeasca asteptarea gurii lui, deschisa dinaintea bucatelor, ca un plisc de pui de vrabioi. Barutu ar prefera sau sa duca de-a dreptul la gura mancarile cu mana sau sa-si bage gura in ele si sa se sature mai iute.
Odata a facut asa : a luat castronul cu compot, l-a baut, l-a mancat, l-a lins de jur-imprejur si a fost bun. El ar admite numai castronul.Dar nici nu va inchipuiti ce s-a intamplat atunci. Barutu a fost facut "porc", "mitocan", "scarbos" si "lenes". Cuvantul porc nu l-a ranit prea mult. Sunt in curte cativa porci, cu care el se joaca voios pana-n troaca, incaleca pe ei, intra cu pantofii in mamaliga lor si se pomeneste calare inauntru cocinii, fara sa simta alceva decat foarte multa bucurie. Dar l-au jignit zbieratele familiei si tonusul de insulta pe care il luau cuvintele blajine. Poate ca mai exista un fel de porc, pe care Barutu nu-l cunoaste si care mananca toata ziua compoturi cu castornul: el ar vrea sa fie porcul ala.
Mancarea ar fi gustoasa, daca nu ar fi atatea reguli racnite la fiece miscare si ar fi acceptabila viata in genere, de dimineata pana seara. Nimic nu e voie. Nu e voie sa freci paretii odailor cu varful unui creion rosu sau albastru. Nu e voie sa zgarii usile cu grebla. Nu e voie sa cari pamant cu galetile si sa faci cozonaci cu apa in mijlocul odaii. Nue  voie sa dai cu pietre in lampa. Nu e voie sa tai canapeaua. Nu e voie sa rupi cartile si sa versi cerneala din calimarile lui tatutu. Nu e voie sa te pudrezi cu "Houbigant" si sa te faci rosu pe fata, dupa ce te-ai facut negru la bucatarie si te-ai tavalit in funingini. Nu e voie sa suni la clopotel toata ziua. Si nu e oie macar sa te culci nespalat si sa dormi cu botul tau plin de noroi in puful alb, brodat la colt cu un gandac si cu o floare de musetel. Dar Barutu e revoltat si de altceva. De vreme ce-l spala seara la culcare, se intreaba la ce mai foloseste spalarea de dimineata, cand el e curat. Si, stiti cate neplaceri se strang intr-un spalat. Apa calda, apa rece. Sapun mult. Curatatul urechilor cu pamatufuri de vata. Suflatul nasului : o data, de doua ori, de trei ori si " Mai sufla o data, ca tot a mai ramas ceva" - intotdeauna.
Barutu doreste o viata ilegala, prin curte, pe camp, la rate, la gaini, la caini, la pisici, fara trei, patru schimbari de primeneli pe zi, fara ochiul ca un scai, al maicutii, lipit de urmele lui. Sa intre subt pat si sa stea acolo, pana i-o veni sa se urce pe dulap; sa intre pe subt lemne; sa se joace cu ciocanul si cutitul, sa stea pe burta in gainat, sa calce in mocirla pana la ciorapi si apoi sa intre in praf. De cand e, el nu a putu inca niciodata sa ias ala drum si sa treaca de-a fuga pe dinainte, in momentul cand trece un cal sau un automobil. El nu se poate plimba decat insotit, franat  in toate vointele lui: sa umble incet cand merge repede, sa mearga repede cand umbla incet, sa stea cand porneste, sa se miste cand s-a oprit, sacait de toata societatea civilizata.
Noroc ca nu se cunoaste cu nimeni din marea lui generatie si ca nu l-am lasat sa se grupeze. Intr-astfel, nevasta, el ar scoate un ziar si ne-ar da la cap.




Nu este voie


Aceasta pagina a fost accesata de 8271 ori.
{literal} {/literal}