Na uneche...

Na uneche...

de Tudor Arghezi

Cel dintai lucru care a uimit un an de zile pe copii a fost ceasornicul de buzunar. La saritura ciudata a capacului s-a adaos tictacul, ridicat la ureche. Muzicalitate amonotona a bataii avea pentru auzul lor un farmec, desigur complicat, de vreme ce ore intregi ascultandu-l, surasuri delicate se succedau, ca orele luminii, pe figura lor trandafirie.
A fost, intai, destul de greu de descoperit urechea, Barutu crezand ca aude cu nasul sau cu falca. Mana lui, grasa, purta ornicul pe la barbie si imprejurul gurii, prins cu toata palma, ca un sapun. I se parea ca asculta cu spranceana, cu dintii, cu limba, cu gaura cefii albe, ignorant in auz, ca tatutu cand scrie, nesigur daca isi aduce aminte cu degetul mic si daca gandeste cu inelul.
Barutu a fost, insa, mai fericit ca el, ca lipindu-si odata, din greseala, capacul ceasornicului de ureche, a descoperit! Caci tatutu e si mai prost decat baiatul lui, cu cercelul carnos al unrechii taiat in catifea de coca de cozonaci. Si asa se si cuvine: sa fie mai prost. A citit ca oamenii cugeta cu creierul si ca mintea e adunata intreaga la cap, si nu a crezut niciodata, fiindca niciodata nu a stiut cu capul cum simte Barutu cu urechea. El socoate ca judeca pentru el altcineva, care nu-i el, si ca-l impinge asa, din senin. "Stai, ma, ingerule!" zice cateodata tatutu noaptea, si copiii intreaba din somn "Cu cine vorbesti?" si tatutu raspunde "Cu cine sa vorbesc? Cu diavolul de inger".
Barutu nu a stiut in schimb, pe unde se deschide capacul si ca trebuie impins, ca sa sara, un tumburuc. Si nici tatutut nu l-a invatat, pastrand secretul tehnic pentru atunci cand Barutu o sa aiba mustati si o sa fumeze tigari cu carton. Ticalosul de fabricant a facut resortul numai pentru pipairile tari si l-a ascuns inauntrul toartei, cu mestesug. Mai are tatutul cateva taine, pe care le va dezvalui in patru ochi, dupa ce Barutu se va face mai mare. Pana atunci, confuzia, incertitudinea si presupunerile il vor lucra ca sa-i dezvolte, cum zice domnul Adamescu de la etajul al treilea, intuitiunea.
Auzind ca pisicile fata, Barutu ne-a adus vestea ca gainile Tatanei au fatat patru oua. Noi n-am ras de el, pentru ca nu a gresit decat cuvantul, treburile pisicii fiind la fel cu treburile gainii. Numai Mitu l-a batjocorit, pentru ca e fata si pentru ca stie o gramada de taine, pe care le tace; toate fetele sunt mai destepte decat baietii, pana la saisprezece ani; randul baietilor vine mai tarziu.
Problema ceasornicului s-a facut insa mai mare, in pat. Mitu, auzind in perina batand un tictac, a cautat ceasornicul dedesubt. A intors cearsaful, s-a uitat subt saltea, si-a purtat mana de-a lungul paretelui, pe covor, si nu a gasit nimic. Tatutu i-a explicat ca fiecare om a mancat un ceasornic. Maicuta i-a spus ca tatutu spune, ca de obicei, prostii, si i-a dat o explicatie si mai nazdravana, ca bate inima si ca oamenii au o inima mare, care bate la fel cu ceasornicele de buzunar. Dar tot tatutu, probabil, spune mai adevarat, caci de unde pana unde sa bata inima, care nu se vede, ca un ceasornic care se vede?
A ramas aproape stabilit ca maicuta nu cunoaste tot asa de bine lucrurile ca tatutu, care uneori stie tot, absolut tot. Daca n-ar sti el tot, de ce l-ar tot intreba numai pe el copiii cate luna si-n soare? Ei au incredere mai ales in tatutu pentru ca tot ce zice el e adevarat. Maicuta le-a spus sa nu mai manance prea multe bomboane, ca se strica dintii, pe cand tatutu uu indoapa pe nevazute cu bomboane, si dintii sunt bucurosi sa muste din umplutura cu ciocolata; bei apa rece si trece. Maicuta le-a spus sa nu se murdareasca pe haine, si tatutu le-a spus: murdariti-va bine si tavaliti-va in pamant, si e mai bine cum zice tatutu. Nu le-a spus tot maicuta sa nu se joace cu chibriturile, ca fac pipi in pat? Tatutu toata ziua se joaca, aprinde la chibrituri si tigari, si n-a facut niciodata... "E adevarta numai o parte din ce zice", le-a spus tatutu. "Cand fumeaza maicutele, atunc sa stiti ca asa se intampla."
Porma, tatutu si-a asigurat de mai nainte toate succesele. El nu racneste nici la Barutu, si mai ales nici la Mitu, pentru ca e fetita, si fetitele nu trebuiesc obisnuite cu amaraciunile - pe cand maicutii ii scaa cand cate o vorba urata, cand cate o palma peste mainile copiilor. Tatutu zice ca nu trebuie sa lovesti obrazul, pentru ca e sfant, si nici mainile, pentru ca maingaie obrazul. Daca vrei sa dai o palmica, da-o la spate, jos de tot, caci pana cauti unde sa dai, trece supararea, si in loc sa dai o palma, dai o pupatura - si-i mai bine. Tatutu se baga-n toate celea si strica mereu cheful maicutii de-a se repezi. Maicuta zice ca o crestere buna se capata printr-o singura regula, pe cand tatutu zice ca se capata prin cate doua, care se bat cap in cap, sustinand ca Mitu si Barutu trebuiesc deprinsi cu "controversa", cu "pentru cotnra" si cu "contra pentru". Si tatutu trebuie sa aiba dreptate, pentru ca el nu se supara niciodata, rade mereu si, la uram de tot, pupa mainile maicutii, si maicuta i le pupa pe ale lui - si incepe o pupatura intre toti, de cateva ori.
Numai la creioane se schimba nitelus principiile.
Mitu zice:
-Tatutule, te iubesc ... Da-mi un creion si o hartie.
Barutu zice si el:
-Tatutule, te iubec ... Da-mi un chion si o hetie ...
Tatutu zice:
-O sa le rupeti varful.
Mitu zice:
-Nu
Barutu raspunde englezeste:
-Ts! lipindu-si varful limbii indaratul gingiei de sus.
Si amandoua varfurile se rup numaidecat: unul rosu si altul albastru.
-Ce v-am spus, ca o sa rupeti creioanele?
-Ea le-a rupt! raspunde Barutu.
De la ceasornic, Barutu a ramas cu stiinta ca lucrurile se deosebesc cu urechea, semanand cu mopsul Bebi, care le deosibeste numai cu mirosul. Cartile, cutiile, tabacherea, bastonul, umbrela, condeiul de buzunar, le apreciaza cu auzul, consternat ca nu se repeta in toate tictacul, care trebuie sa se gaseasca in miezul tuturor obiectelor uzuale, si le verifica la contactul cu suprasimtul lui, ducandu-le rand pe rand "na uneche".




Na uneche...


Aceasta pagina a fost accesata de 1506 ori.
{literal} {/literal}