Judecata

Judecata

de Tudor Arghezi

Intr-o singura saptamana, Barutu a intrat de doua ori pe calea faptelor penale, devenind criminal. Joi a scuipat un domn batran si sambata a scos limba la doua cucoane tinere.
A scuipat pur si simplu, asa cum se scuipa. Si-a facut scuipat precugetat si, cu toate ca a stropit prost, in toate partile deodata - cativa stropi si pe nasul lui - el a scuipat. Nu intereseaza cantitatea de scuipat, ci actul buzelor de a scuipa. El putea sa scuipe uscat, sau pe jumatate uscat, cum s-a si intamplat, si tot scuipat ramanea. Baga de seama: el n-a scuipat pentru ca i-a trecut un miros pe la nas ori pentru ca era praf in Cismigiu; a scuipat un domn batran. S-a dus la domnul batran, a stat in fata lui, si a zis " Te cuip" si l-a scuipat.
Pe domnul batran nici nu l-a ajuns scuipatul lui Barutu, pentru ca, ziseram, tot pe sine s-a scuipat. Dar e de judecat gandul rau, si acesta a fost judecat.
Joi, el scuipase o data, dar sambata a scos limba de doua ori. A scos-o si a tinut-o nitel scoasa, ca sa arate pornirea de ofensa. Limba lui Barutu, o fi ea rosie si frumoasa, cand iese la iveala, dar nu-i mai putin adevarat ca limba nu trebuie sa iasa din teaca ei niciodata, decat daca se gaseste pe ea un par, pe care-l duci cu supa la gura. Nu numai ca parul nu e bun de mancat, dar te mai gandesti al cui a fost, cand a cazut in castron, si te apuca un stranut al stomacului cu greata. Dar, fara pricina, sa scoti limba la doua cucoane, insemneaza ca esti rau crescut si ca maicuta nu te-a invatat nimic. Ce folos ca atunci cand ai dat mana cu cineva te-ai ploconit, daca scoti limba cand te intalnesti cu doua cucoane?
Asta nu se mai poate ierta subt nici un cuvant, niciodata si deloc. A mancat, e satul, acum ii vom face numaidecat bagajele, ca sa-l trimitem pe camp, la tigani. Pana diseara Barutu va fi dat jos din caruta si lasat in pustietate cu geamantanul lui. Dar merita sa mai stricam pe el un geamantan? Ii punem intr-o basma ceva, facem o legatura si-i de ajuns. Deocamdata, il dezbracam de haine si-l lasam in camase. Ne pare rau ca i-am cumparat alaltaieri pantofi. Nu e nimic! Avem cui sa-i dam. Pantofii vor fi purtati de un baiat care nu scuipa, iar hainele, de cativa baieti care nu scot limba la oameni. Toate hainele vor fi impartite maine dimineata, pe strada. Pentru ce sa le mai pastram, dupa ce am aruncat pe proprietarul lor la tigani?
O sa-i punem in legatura o paine neagra, ca sa aiba la noapte, si o zi, doua, sa nu moara de foame, caci tiganii au nevoie de el sa-l puie sa sufle cu foalele la potcovarie. Lasa, ca atunci o sa se invete minte sa mai scuipe si sa mai scoata limba. Un tigan sasiu, si stirb de gura toata, o sa-l bata toata ziua cu franghia.
-Noi o sa trecem cu Mitu in automobil pe acolo, sa te vedem muncind inadusit, negru de carbuni si cu un sort de piele legat cu sarma pe burta. Si din automobil o sa te amenintam cu degetul si o sa ne incruntam la tine. Degeaba ai sa plangi, noi nu ne dam jos din automobil, mergem la plimbare mai departe, si seara ne intoarcem pe alt drum si n-ai sa ne mai vezi: o singura data ajunge.
-Poate vrei sa iei si pisica in legatura, sa-ti tie de urat?
-Pisica e mai cuminte, nu sta cu el , vine acasa. Pisica nu trebuie sa se faca ucenic de lacatus.
-Haide! Esti gata? Te-ai dezbracat? M-am uitat pe geam : a venit carutasul.
-Domnule carutas, vino pe din dos si asteapta nitel la bucatarie. Cred ca pana la innoapte o sa ajungeti.
Si pe urma vine noaptea neagra, de prin buruieni ... Si o sa bata vantul negru ... Si or sa-l miroasa broastele, apropiate de el, cu botul lor rece ... Si pe urma o sa se impiedice de el cersetorul orb, care canta sambata  prin curte; el acolo sta. S-a dus lumina electrica, s-a ispravit cu covoarele, cu jucariile! Adio pat moale cu somiera! Chiar asta-seara desfacem patul si-l dam; sa nu mai ramaie nici urma de Barutu. A vrut sa fie tigan, il facem tigan. De altfel, tot de la tigani a fost luat, pe un ciur de maali. Sa se intoarca la ei! Sa-i crape buzele si genunchii de frig si sa faca pe calcaie coji. Tiganul nu o sa-i dea portocale si banane; o sa-i dea de astia, dupa ceafa, calcavuri. Si o sa manance fiertura de mate, din strachina, de jos.
-Ei, haide, scoala-te de pe scaun!
Barutu a stat cu fruntea plecata, caun acuzat ce este, si n-a suflat. Din cand in cand, o miscare cocosata din umeri, arata ca voia sa ofteze. Dar ce, asa se poarta un baiat cuminte cu lumea? O scuipa? Scoate limba?
De la un timp, Mitu a cazut si ea pe ganduri si se vede singura acasa, fara Barutu, pe care nu-l va mai trage de breton si care nu-i va mai raspunde cu nici un ghiont. O singura ceasca de lapte se va gasi dimineata pe amsa copiilor, si un scaun va fi gol. Iar la masa, ea, Mitu, o sa stea singura intre doi babalaci. Ochii lui Mitu se ridica din meditare, cuprinsi de o unda de lacrimi, si zice Mitu:
-Ii vine sa planga ... fara sa stie ca-i plang ochii ei.
Si, din scaunul ei, pana la Barutu, ea face o singura saritura, il ia in brate si-l saruta. Barutu e desfiintat de toate mandriile lui. Tatutu si maicuta au vorbit azi mai gros ca intotdeauna. S-a hotarat! Barutu iese incet dintre scaun si mas,a vine catre maicuta, care s-a sculat in picioare, ca sa-i dea legatura, paseste resemnat si cu ochii in jos, isi framanta varful degetelor, incurcate ca intr-o ata de paianjen.
-Nu mai fac! ... geme Barutu, nadajduind.
-Nu mai face niciodata! ... adauga Mitura.
-Pai, a venit carausul ...
-Spui tu, Mitule, ca n-are sa mai faca niciodata? ... Bine
-Domnule carutasule, du-te acum si vezi-ti de treaba ... A zis ca nu mai face ...
Impacare generala. Nu se va mai vorbi niciodata de scuipat si de scoaterea limbii. A reaparut bucuria. Dar emotiile au obosit pe Barutu care zice:
-Ma duc sa ma cunc ...




Judecata


Aceasta pagina a fost accesata de 4738 ori.
{literal} {/literal}