Intr-o noapte de Florii
de Tudor Arghezi
Tot asa era odata, catre Paste, in copilaria mea. Viscolul a inceput sa se arunce peste satul nostur, tot asa, din senin. Firele salciei negre se facusera verzi si se desfaceau mugurii la visini, amagiti de cateva zile, deodata calde si mari. Dezgopaseram trandafirii, dupa sfatul albinelor, iesite gramada din buduroaie. N-au obiceiul lucrurile sa minta, pe camp si in gradina, si se indeamna unele pe altele sa iasa de unde au stat o iarna ascunse. Un fluture galben azi, un fluture maine, caramiziu, omida nascuta mare dintr-o data, capatul ierbii se trezeste si, lepadate de scutece si de barloage, vietatile cu aripi, radacini si picioare se vad iesind cate una. Nici musca murdara nu e rau venita in cele dintai zile de lumina, cand ramurile si vrabiile isi dau buna dimineata, dupa o noapte amortita de cateva luni.
Oamenii la fel. Dezlipesc fasia de hartie din crapatura ciurciuvelei si dau ferestrele de parete. Noi inca nu dezgropasem, anul acela din copilarie, via, dar apucasem sa sculam din musuroaie trandafirii, care simtisera inca din pamant ca se pregateau livezile de vara. Ridicate din adormite, cracile de nuiele dadeau din fiecare ochi cate o ivire noua, incoltita ca un sfarc de lana roscat. Am facut focul datinei din frunzele adunate cu grebla si am sarit fiecare de doua ori crucis peste el. Dupa focul de la Mucenici, timpul rau nu mai cuteaza sa se intaorca si tot ce poate fi urat in primavara inceputa e ploaia, ploaia calda, care indeamna si mai mult buruienile sa creasca.
Iarna noastra nu mai avea sfarsit si se innoisera intr-o iarna douazeci de ierni. Se ducea o patura de zapada si se asternea fara multa intarziere alta. In ragazurile frigului se juca soarele cu satul, puindu-si in toate geamurile ochii si uitandu-se pe urdinisele de la stupi. Am numarat chiar douazeci de ierni, iar a douazeci si una le-a intrecut, in ajunul Floriilor, pe toate. Vantul a durat nu stiu cate zile si zgomotul lui de tocila s-a frecta de casa noastra zi si noapte, valurile lui ne-au batut, de-a valma cu ninsoarea, ne-au dezvelit odaile, ne-au descoperit patulele, bordeiele si grajdul. Stuful ridicat snopi era trantit pe pamant si risipit mormane de surcele.
Ramasesem cu soru-mea, fara mama, de Buna-Vestire. Ne murise tata cu un an inainte si, dupa el, ea, la un an implinit , si amandoua fetele, de opt si sase ani, am fost luate din sat si duse in satul matusii, in casa ei, intre copiii ei. De ce murise mama, care era tanara, care canta frumos si cosea tot atat de frumos, n-as putea sti sa spui, dar murise tot de boala tatei, care totd e Buna Vestire inchisese ochii. Cum se zicea la noi, s-a innegrit. Si-a dat sfarsitul cu o lumanare aprinsa in mana, tot ca pe la noi. Te vede o vecina ca nu mai ai de trait, si pana vine popa, daca vrea sa vie in toiul noptii, fie ca vrei sa mori, fie ca nu ai vroi, iti aprinde lumanarea, si-ti pune cotorul ei in palma. Intelegi ca nu mai ai de trait si ca trebuie sa mori, si mori. Nu este prea greu sa mori, cand ai stiut cum se face de moarte: te supui.
Mai tarziu, am aflat la oras cam de ce ar fi murit mama la douazeci si sapte de ani, inimoasa, subtire ca o fata mare, oachesa si cu ochii albastri. Mancase peste si pestele care se vinde la tara, pentru prosti, e stricat. Mancase peste si tata. Oamenii se deprinsesera cu legea asta si parca ar fi fost porunca de Sus sa manance peste ca sa moara, alta boala neputandu-se arata asa de iute cu o moarte de a doua zi.
In vederea Floriilor, cand la noi in Moldova se fac in toate casele cozonaci, matusa mea se ingrijise de la targ de douasprezece pungi de faina si o capatana de zahar, pe care le-a pus intr-o papura pe marginea de deasupra vetrei, de unde da in fund cuptorul, si la dreapta si stanga sobele din amandoua odaile, la mijloc cu tinda. Oameni nevoiasi, cu toata indestularea masurata a casei, unchiul si matusa se muncisera tot postul si inca vreo cateva saptamani pana-n post sa stranga bani pentru faina si zahar. Ouale ni le faceau gainile noastre, care aveau grija crestineasca sa inceapa la timp, ca sa fie in Sfanta Noapte ouale gata si incondeiate.
La incondeierea oualor tot mama fusese cea mai dibace: ii aduceau din sat femeile cosuri pline, ca sa le faca frumoase si ea, cu un condei al ei, inmanuncheat din fire de par de porc si cu cerneluri pregatite cu stiintele ei, din buruieni si radacini, le da inapoi, cum era tocmeala, injumatatite, imbrcaate cu tot felul de chipiuri nascocite, ou dupa ou, si toata lumea cunostea ouale Ilenei.
Despre unt, el era facut tot in batatura, din laptele vacilor noastre. Aveam faina de papusoi, dar faina de grau trebuia cumparata din targ, pe bani. Trambele de canepa si de in, facute suluri si adunate in dulap, cu toate ca erau multe si matusa se caznise cu ele toata iarna sa le dea la razboi, si la lumina zilei si noaptea cu lampa, n-aveau in anul acela pret. Au trebuit stransi de unde s-a putut banii scumpi, de faina si zahar.
Era, va sa zica, in seara de ajund e Florii si cutreiera un vicol care a ucis inmugurirea. Matusa trebuia sa se scoale de cu noapte si sa framante coca. Copiii au fost scaldati in albie in tinda, catesisase.
Un tipat se auzi din zloata, la usa. Unchiul a deschis sa vada ce-i si in dreptul luminii vazu in zdrente, tremurand de frig, mai mult goala decat imbrcaata, o femeie. A bagat-o incasa, i-a fost mila de sufletul asta de femeie prigonita de crivat si biciuita-n spinarea despuiata. Indata, femeia s-a pitit langa vatra si, trecandu-i dardaiala, matusa i-a dat o haina de-a ei, i-a dat sa manance. Femeia povestea ca o bate barbatul in toate zilele: in sambata Foriilor a si aruncat-o in vifor, intorcand cheia in broasca, dupa ce a dat-o afara. La cald, adormi, stransa la vatra; se rugase sa fie lasata sa-si petreaca noaptea la noi.
Matusa-mea se spalase si ea pe cap si lasand albia cu laturi in tinda s-a dus sa se culce intre fete. Unchiul, in odaia de alaturi, dormea cu baietii. Patul se intindea ca un arhondaric, la amanstire, cat paretele cuptorului si lat ca puteam dormi curmezis iar in ungherul cel mai molesitor sta culcat pe spinare cotoiul, cel mai fericit motan din Horodniceni.
Trecuse o parte din noapte si s-a simtit ca vine un frig de afara. Iesind unchiul in tinda, a gasit data de vant in toate partile usa deschisa, de cu seara incuiata. Un troian de zapada trecuse pragul in mijlocul tindei. A sculat matusa. Femeia adapostita in casa pierise. Facura mai mare flacara lampii atipite. Imprejurul albiei podina era plina de faina si pungile goale si mototolite in care fusese pastrata faina erau imprastiate prin tinda si laturile matusii, groase de faina, fusesera framantate cu stafide. In mijlcoul albiei se topea incet capatana de zahar si toaat tinda era un ciob de oua sfaramate. Clanta usii, pe unde plecase femeia gazduita, era manjita de aluat.
-Sa mai lasi in casa oameni necunoscuti! zise unchiul, care se puse sa curete podina de coji si de faina calcata de picioare ude.
-Ramasera de Pasti copiii fara cozonaci, suspina matusa care stia ca nu mai avea cu ce sa cumpere din targ.
Supararea fu mare de Dumineca de Florii si nu se potoli pana la toaca vecerniei, cand satul a mai aflat ceva. La o jumatate de posta de sat era o moara de apa, care macina toata saptamana porumb. Moara luase foc de dimineata si s-a stins dupa-pranz. Intrebarea era cum arsese fara foc.
Inainte de a inchide moara, morarul o cerceta intotdeauna cu bagare de seama. De ziua Floriilor, si de Saptamaan Mare parea sa fie un semn rau. Zvonindu-se ca a fost gasit un om ars in moara, cu tot viforul, satul, fiind si duminica, porni intr-acolo. S-a dus si unchiul cu matusa.
Era adevarat ca se aflase si un om apucat de flacari in moara. L-au vazut si s-au uitat la trupul facut aproape taciune. Era o femeie. Matusa cunoscu si haina, pe care i-o daduse la innoptat femeii ca sa se inveleasca. Arsese pe jumatate si trebuie sa se fi zvarcolit, ca a fost gasita zgarcita pe o parte si trebuie sa fi tipat, caci gura i-a ramas cascata. Cine putea sa auda un geamat in urletul vantului mare?
Mainile si bratele goale ii erau acoperite, parca ar fi tras pana la coate niste ciorapi de coca.
Intr-o noapte de Florii
Aceasta pagina a fost accesata de 3298 ori.
