Greierisul

Greierisul

de Tudor Arghezi

Odata cu stelele se iveste glasul clopoteilor nevazuti, ca un sunet al lor. Explicarea ca greierii sunt niste ganganii iuti, care scot un suier monosilabic din frecarea unor surcele anatomice proprii, stiintifica si aparent exacta, nu satisface nici pe tatutul pedagog. Obisnuiti din instinct ca nu suna decat materiile metalice sau cristaline sonore sau sufletul intraripat al cantecului, aruncat prin fluierul unui cioc sau prin trimbita vocii, imaginea socbitorilor de dinti frecate pana la melodia punctata, pare o stupiuditate de zoolog.
Cautam alte pricini si alte imagini, mai bine primite. Clopotelul face parte din muzica si este acceptata si ideea stelelor cu clopote mici. Ele suna chiar in cer, cele mai departate, ca niste boabe de plumb introdus in gaocile stelare. De alte stele, spanzura pana la fereastra, pe fire de argint, paianjenoase, clopoteii minusculi, in felul acelora de nichel cusuti pe cingatorile catelului carn. Un vant slab misca feteala firelor si leagana sunetul in intuneric.
Dar mai repede greierul este o pasare care colinda intunericul cu un clopotel legat la gat cu o panglica albastra, ca la porumbeii tipariti pe cartile postale, destinate felicitarilor anuale, porumbiei marunti ca niste colibri, sau si mai mici, ca niste fluturi. Ba nu! clopoteii, de marimea gamaliilor de ace negre, sunt legati cu o bucata de matase la grumzaul de catifea al fluturilor chiar. Nu a intrat intr-o seara, pe cand tatutu spunea povesti, un fluture mare pe geam, urzit din funingini aurii si negre, cu ochii ca doua margele de briliant caramiziu si-n crestetul capului cu un scarliont de agata? El trebuie sa fi avut un clopotel atarnat de piept. Daca nu a sunat intrandu-ne pe fereastra, este ca se gasea la oameni buni, unde fluturii mari si mici intra fara frica. Dar afara, in spatiul cu bufnite si cucuvai, care sunt si ele niste fluturi cu pene si cu ochii de gheata, nu se stie ce se intampla si Domnita Pulheria, regina de-o schioapa a fluturilor, vrea sa stie cu auzul, cati clopotei la cati fluturi zboara-n lume, dupa ce mana ei, deschizand cuferele de sticla, le da drumul la fiece scapatat.
Clopotei singuratici si nebuni nu pot sa fie, umbland pribegi ca puful de papadie, dupa vanturi, manate lin de-a lungurile lumii. Poate sa fie, cine stie? cantecul cobzelor mici, de la vitrina magazinelor de jucarii, unde o mata cenusie canta si o mata alba, cu tamburina, joaca dupa cobza - dar cine stgie daca o fi adevarat? Tatutu spune si minciuni.
Adevarul este ca nimic nu se localizeaza mai greu ca sunetul greierilor de noapte. E o voce fara situatie, fara dimensiuni si fara directii. Ti se pare in acelais timp ca e in zece locuri in pamant si de jur-imprejurul vazduhului tau. Toate sunetele au o localitate, afara de greierisul, universal si unanim. O suta de greieri in campie par o suta de mii de glasuri, care se frang si se intind neincetat ca niste degete de sarma si clestar, cu cate zece falange, cutreierand pe dara cartitelor si prin tulpini. Metaniile de chihlimbar se desira si se insira, si noaptea pare locuita si colindata de calugari mici mii de calugari mici, care ziua stau in manastirile sobolilor ridicate ca varful caciulilor in caldura soarelui fierbinte.
Dac-ar fi prin apropierea unor salcii, cu petale de margean care-si ciocnesc in rascolire sforile verzi cu muguri vibratori, am crede ca a intrat in lac luceafarul sa se sclade si ca salciile s-au infiorat. Dar nici salcii, nici ape incete nu sunt in bataia auzului, din zarea pridvorului nostru.




Greierisul


Aceasta pagina a fost accesata de 1713 ori.
{literal} {/literal}