Gradina cu soare

Gradina cu soare

de Tudor Arghezi

Buna dimineata, soare! De zintai april, tatutu te saluta. Ai cam intarziat si ai tinut sa dai dreptate calindarului taranesc. Tu esti mai stiintific decat Institutul Meteorologic si decat amatorii autodidacti ai deprinderilor lui Galileu si Tucho Brahe, de mult osandite. Tu ai refuzat sa fii de parerea savantului teolog Georgescu, care ti-a luat-o inainte si ti-a luat-o inainte si ti-a facut socoteli de zapada si Craciun de Pastile oamenilor invatati si ti-ai pastrat asternuturile de aur si florile pentru Pastile noastre. Ia te uita cum te primesc in Ierusalimul Cismigiului panseaua si ramurile, despletite in pieptenele vantului incetinat.
Au iesit intru intampinarea copitelor mici ale asinului tau alb, insauat cu cergi impaturite, toti copiii zulufati, trandafirii si albi, care te-au cautat cu carligul in soba toata iarna prin lanaria moale si frageda a cenusii.Bine-ai venit sanatos! Inca de azi-noapte s-au auzit incercandu-si arcusurile si cobzele pisicile noptii, greierii care torc, la intunericul stelelor, firul de unde l-a lasat mata cand s-a culcat. Tatutu nu crede in fiinta greierului zburdalnic, cum n-a crezut nici in Pastile trecut. Clopoteii cu samburi de cirese, care suna de cate ori ii clatina vantul, sunt aratarile auzului, goale.
De-a lungul gradinii se plimba un gradinar ciung, semanatorul cu o mana valida, al frumusetilor cu mireasma. El ocheste gradina, din fata si pe dunga, mai de la stanga, mai de la dreapta, ca un zugrav care cauta zambetul cel mai fin in asemanarea cea mai buna. Trimite violetul putin mai catre lac si rosului ii face loc mai in fund. A! margaritarul : te-am prins : tu sunai ca greierii din cojile tale de mazriche, aninate in aer de cate o mustata. Si boii, care trag de carul cu ghivece de garoafe, s-a invesmantat si ei in odajdiile soarelui, aproape sa ingenunche subt epitrahil si sa se spovedeasca ...
-Stai frumos, ca vine "capitanul"! Mitu! nu e voie sa pui mana. Barutu! sa nu rupi.
Un fluture galben canari strabate stofa soarelui, adanca si dulce, ca un fulg de tamaie.
Capitanul e un paznic inalt, mai mare peste paznici, cu scarlionti rasuciti, trasi de varfuri pe subt nas. El si-a imparecheat o uniforma de ofiter, care nu apartine nici unei armate cunoscute, chipiul de la Comuna, tunica de la Teatrul National si moletierele de la Opera. La mana dreapta ii ararna de o curea cu streang o vana de bou, impletita, purtand inscriptia "Salutari din Ocnele Mari", si in clestele degetelor de la mana stanga el tine in dreptul gurii un trabuc. Are si decoratii, puse pe piept ca intr-o veriga de chei si care atesta un timp de pace indelungat, o mare bravura de sedentar. El se uita, ca si gradinarul, pe diagonala, afectand, fara sa-l stie, simtul de perspectiva al acestui constructor de ronturi si mozaicuri in zigzag. Si cand a trecut un domn bine imbracat, il saluta cu intelesul unui respect colegial.
Se vorbea intr-un roman de demult de un calaret fara cap, care colina campia si padurea, dus de un cal priceput in peripetii. Capitanul trece prin Cismigiul principatului cu pesti de arama printre luntri, ca un calaret fara cal, dominand lumea vegetalelor de petale mici si parcurgand zeci de kilometri inutili, cu trabucul si crevasa. Intre marinarii cu fes ai helesteului de beton, el e silvicultor si reprezinta Codrul.
In cantarul cu limba de orologiu cade un ban prin zece inghititori de metal din stomac intr-alt stomac, si limba se misca pe un cadran cu kilograme. Barutu are douazeci si Mitu nouasprezece kilograme exact. Galceava se isca din pricina cifrei: nici unul nu stie daca douazeci e mai mare decat nouasprezece si fiecare e satisfacut cu cifra lui, gasind-o mai buna decat pe a celuilalt, fara sa stie nici ca exprima greutati. A pus tatutu un ban si a iesit numarul cel mai bun, anume. Cifra de fetita e neaparat mai frumoasa. In cantar, inlauntru, e o intelegere, sau cu tatutu sau cu Maica Domnului, care tot de tatutu tine.
Tatutu stie tot, poate tot, vede tot, face tot; incape indoiala. El a infiintat si Cismigiul ca sa-si plimbe copiii si, ca sa le faca placere, a pus in Cismigiu si ceasul acela rosu, pe care Barutu il numeste "tantal". Si soarele tot tatutu l-a facut. Si bananele le-a facut el, Ceea ce nu are nici un inteles serios si pare o pacaleala, care nu prinde, este ca tatutu ia banane si da din buzunar hartie. Hartia nu o face tot el?
Ce rusine o sa-i fie lui, cand copiii se vor afla ca tatutu nu a facut niciodata nimic...




Gradina cu soare


Aceasta pagina a fost accesata de 1962 ori.
{literal} {/literal}