Geamantanul

Geamantanul

de Tudor Arghezi

Trebuind sa plece peste Olt, pe doua zile, tatutu i-a cerut Mitului, fetita lui, sa-i imprumute un geamantan. La patru ani si jumatate, Mitu e proprietareasa de o multime de lucruri. Afara de papusi, ea are o furculita, un cutit, o lingura si un colac de servet, inchise intr-o cutie de atlaz, cu copci si paftale bisericesti. Are o umbrela de cucoana mica, galbuie ca maduva de banana si cu trei flori tighelite cu aur. Are poseta si in poseta, oglinda, un harap de celuloid, o batista doi nasturi, un dop, un leu, un chibrit si un ac. Mobilier cat vrei, pentru pisici imaginare, o masina de calcat gulere pentru vrabii si ciorapi pentru greieri. Scaune pentru veverite mai mici decat in padure si toata gospodaria unui basm fara sfarsit, cu fiinte din ce in ce mai minuscule, cu inchipuiri fragede si neverificate. Si zestrea ei calatoare se incheie cu un geamantan, care trece din odaie in odaie, ca prin garile unui continent zugravit cu aurore si tapisat cu povesti.
-Hamal! striga Mitura - si vine Barutu, bondoc si spatos, cu ceafa lui ca fierul si cu muschi la brate la tatutu. El ia geamantanul si sufla ca de o greutate mare, de la canapea la scaun, dand "bagazele pentu Basov..."
De doua ori pe zi, Mitu pleaca la una din statiile apartamentului, grabita sa vada mai repede pe unchiul Sesis si pe Tatana, pe care ii iubeste tare de tot, ca pe o mata si ca pe un cap si ca pe o vacuta, superlativele de dragoste ale copiilor domnului tatutu.
-Nu va mai stamparati, mai baiete? se supara tatutu furios. Lasati-ma sa scriu ... Uite, tatutu o sa faca o editura mare, o librarie, o mostenire. Barutu o sa fie director si Mitu directoare: peste cincisprezece ani povestirile lui tatutu o sa le citeasca toata lumea...
Barutu priveste cu o speranta si raspunde:
-Nu mai fac galadzie: sa duc bagazele la gaa si ma intoc. Miciu pleaca la Basov. Si poma ma duc si eu.
Tatutului i-a trebuit insistenta ca sa determine fetita sa-si dea geamantanul ei. Tocmai bun pentru doua batiste, o pereche de ciorapi, cateva gulere, o camasa, masina de ras, un prosop si doua flacoane, geamantanul putea sa slujeasca o data si el la o calatorie mai lunga decat drumul accidentat de la odaia copiilor la dormitor. Mitu ascundea insa un secret in geamantan si pitise si cheia, ca sa nu poata fi descoperit, evaziva la intrebari si hotarata sa-l lase pe tatutu fara bagaj.
Targul s-a facut cu greutate si cu o chirie scandaloasa. La intoarcerea din Olt, tatutu s-a obligat sa aduca un cos cu capsuni si un buchet cu bujori si musetel, su sa dea geamantanul indarat. Cheia, totusi, a geamantanului, nu a facut parte din contract si cand Mitu i-a dat-o tatutului, aratandu-i-o din departare, i-a mai cerut si o cutie de bomboane. In puterea celui mai tare, tatutu nu are ce face si se supune. El va plati arenda pana la bob.
Invartindu-se o data cheita in broasca geamantanului, Mitu s-a ghemuit cu capul in pumni si s-a rosit si a ras intimidata. Si pe cand se ridica incet capacul, Mitu si-a dus un deget la buze:
-Tatutule, doarme...
-Intr-adevar, infasurat intr-un jurnal, in geamantan dormea dus Ursulache, o fiara de catifea alba, pe care fabricantul de jucarii a construit-o cu ochii sasii.
Mitu nu i-a dat voie sa scoata pe Ursulache din geamantan si tatutu a trebuit sa-l poarte cu el printre rufe si obiecte de toaleta, pana la Severin si inapoi...




Geamantanul


Aceasta pagina a fost accesata de 2652 ori.
{literal} {/literal}