Controversa
de Tudor Arghezi
Controversa fusese pricinuita de nasterea celor patru pui de pisica.
Toti eram de parere ca doi pisoi erau vargati cu cenusiu si alb, ca al treilea se infatisa aproape violet, ca serbetul de ciresi amare, ultimul fiind ca negrul-de-fum. Insa nu ne intelegeam in amanuntul care face cotoiul feroce si mata docila.
-Sunt doi pisoi si doua pisici, afirma maicuta, multumita de misterioasa simetrie a naturii. Doua parechi. Dam una Tatanei, si are sa ia una laptareasa.
-Nu e nici un cotoi, raspunde tatutu. Catesipatru sunt, uniform, niste pisici. Natura dumintale nu-i atatd e prevazatoare, ca sa o feliciti. La noi au iesit toate pisici: vecinul, sunt sigur, a capatat sapte cotoi: deficit.
-Uite, pipaie si vezi raspundea maicuta, ridicand piscile in dreptul luminii, la fereastra, cu pantecul peste ochi.
Tatutu punea ochelarii cu plasele groase si cu sticla rotunda, examina cu sinceritate si raspundea:
-Te-ai inselat. Patru pisici.
-Nu simti un bob de arpacas, moale si inca nedeslusit? E cotoi!
-Nu simt nimic. Si cand nu e nimic, e mata, raspundea tatutu.
Maicuta, invoca, vexat, sentimentul bunului simt.
-Orice om in toata firea vede ca e vorba de doi cotoi si doua pisici.
Tatutu replica intr-o doara, ca sa vateme certitudinile maicutii, cu definitia triunghiului scalen si citate din Herodot. Maicuta, mai slaba in clasicism, argumenta experimental, polemizand cu ironie si regretand ca natura nu pune pisicilor fusta, criteriu sensibil pentru prostii de barbati.
-Daca mai insisti, zise tatutu, te zdrobesc, citindu-ti din Tartampion. Nu ma face!
Maicuta, care nu a fost la studii de specialitate, ca tatutu, crede ca Tartampion e un profet arab, pe care tatutu il stie pe dinafara, in dialect original, - si Tatutu, las, titanic si victorios cu orice pret, ne chioraste cu prestigii false. Nu mai e mult, Barutu o sa se faca mare si o sa invete carte numai ca sa controleze pe tatutu, care prea stie multe si ne face imrpesia ca vehiculeaza minciuni. Totusi, cotoii maicutii au ramas cotoi, si nici unul nu si-a schimbat pozitia lui.
-Eu zic ca avem de-a face cu niste banale pisici, incheie tatutu. Daca stiam, nu lasam pe Floricica sa sa se plimbe noaptea pe invelitoare, cu toate rugamintile cotoilor de la fereastra.
-Nici nu se mai poate discuta: sunt doua pisici si doi pisoi! a punctat maicuta.
Energia de ton a tatutului a zdruncinat insa in secret convingerile maicutii, care, ascunsa intr-o odaie si rcezandu-se nevazuta, lua pisicile pe rand, suflandu-le in blana burtii, ca sa descopere parca un purice fixat pe pielea lor de atlaz.
-Vezi ca te indoiesti? o surprinse incurcata tatutu, scotand capul de dupa dulap.
Mitu si Barutu au asistat intrigati la examinarea puilor de pisica, ea - ciulind niste ochi marunti si tari, ca de veverita, el - holbandu-se enorm. Intre amandoi se faceau schimburi de nedumeriri si de scanteieri de posibilitati. Se petrecea, evident, un lucru foarte nou si foarte interesant, mijind in instinct, dar ei nu pricepeau cu desavarsire nimic, cautand sa se apropie taras-grapis, ca prin intuneric. Intentia lor scapara de intrebari, pe care nu stiau sa le formuleze, nepricepand ce este o pisica si ce este un cotoi si cum se vor putea deosebi.
Toata ziua plecati pe ciubul pisicii, intinsa ca o eleganta odalisca, ei luau cate un pui, il intorceau cu burta-n sus pe genunchi si-i suflau in blana amandoi, cautand sa vada ivindu-se ceva senzational, un nasture de sidef sau o limba de minutar. Sunau pisoii la ureche, ca mingea, care are ceva inauntru, si pisoii nu sunau a nimic. Puneau un deget undeva, cautand " arpacasul". Ei au crezut ca totul trebuie cautat subt barbie, pe inghititoare, si gatlejurile fusera explorate minutios.
Controversa trecuse la ei. Solidarizata cu maicuta, Mitu afirma ca are doi cotoi si doua pisici, iar Barutu, adoptand in totul vederile lui tatutu, raspundea ca matele erau "pisiti".
Controversa
Aceasta pagina a fost accesata de 2878 ori.
