Banca noastra

Banca noastra

de Tudor Arghezi

Citind cu voce tare, dupa-masa, informatiile cu litere mai mari din ziare, am dat in gazeta de stirea ca "in urma initiativei unui grup de comercianti s-a infiintat Banca Aprovizionarea". Cuvantul "initiativa" era nou pentru copii si ei au cerut explicatii.
-Cum, voi nu stiti ce este o initiativa? a intrebat cu un accent afectat tatutu.
Barutu se gandeste... Mitu se gandeste... Gelos ca sora lui invata abecedarul si se fuduleste cu consoanele, Barutu se repede.
-Incepe cu Bi, zice Barutu... (Stia ca numele lui incepe cu Bi)
-Nu incep toate vorbele cu Bi. Dar am intrebat ce credeti voi ca-i o initiativa?
Copii se cred obliagti sa stie si fiecare vrea sa stie mai iute.
Tot Barutu o ia inainte:
-E cu nuci!... zice Barutu si se face rosu.
-Ce idee! rade tatutu.
Mitu nu mai cuteaza sa se aventureze, dupa ce fratele ei a dat de doua ori gres, dar nu mai poate totusi sa renunte.
-Parca e albastra, spune MItu
-O initiativa albastra? zice tatutu.
-Eu parca am vazut ceva albastru, cand ai zis...
-Nu albastra, nici rosie. Initiativa este o treaba, nu e un lucru si nici nu s-a pomenti inca initiativa cu nuci...
Barutu se mai gandeste o data...
-Cum ai zic? intreaba Barutu
Tatutu provoaca intuitia inutil si, in sfarsit, face o definitie, ca la scoala cu "atunci cand".
-Initiativa e atunci cand apuci sa incepi ceva
-Barutu "incepe" sa caste, zice Mitu.
-Casca pentru el. Asta nu e o initiativa. O initiativa ar fi atunci cand ar vrea sa caste, nu cand casca fara s avrea. Si ar fi o initiativa, mai cu seama, daca ar vrea sa ne faca sa cascam cu totii...
Copiii, urmarind cu plictiseala, fac sfortari de atentie.
-Casca si Mitu, zice Barutu.
-Nu-i adevarat! raspunde Mitu, care silabiseste in gand... si biruieste cuvantul : eu o sa fac o i-ni-ti-a-ti-va... Vreau sa va pup pe toti...
-Ai inteles, zice tatutu... Insa o initiativa nu se face : se ia. Trebuie sa spui asa : "Eu o sa iau o initiativa : vreau sa va pup pe toti". Hai, pupa-ne.
-Am zis numai asa... Mai bine te pup numai pe tine.
Barutu se vede inlaturat.
-Atunci nu e o .... (Nu poate sa zica si se incurca). E cu "niti"! zice Barutu.
-Negustorii au vrut sa faca o Banca si au luat initiativa sa faca o Banca.
-O Banca Nationala? intreaba Mitu, care a trecut de cateva ori pe strada Lipscani
-Da, o Banca... Nationala?
-Nu facem si noi o Banca Nationala? propune Barutu.
Ideea i s-a parut lui tatutu buna si am pus tuspatru bazele noii institutii acasa. Am infiintat o cooperativa cu un ghiseu. Membrii fondatori sunt in acelasi timp si clienti. Maicuta, tatutu, Mitu si Barutu, deponenti si debitori. Capitalul se mananca in familie si fondurile circula in cerc inchis. Avem un cod al nostru si, daca, Doamne fereste, se face vreo plangere, ea e judecata tot intre actionari. Am dat toate legile peste cap, am suprimat controlul de stat si ne administram anarhic. Tot ce putem admite ca procuror din afara e pisica, si eam ca un magistrat ideal, se face colac si toarce, intervenind destul de rar si numai atunci cand aude muzica placuta a cheilor de la camara. In aceasta camara de chibzuire atarna totdeauna de cuie cativa carnati, care intereseaza pe magistratul nostru mai mult decat Banca si procesul.
Banca e instalata la tatutu in pat si ghiseul la zabrelele de la cap. Membrii trec seara si depun spre pastrare, iar dimineata ridica ce au depus. Operata ar fi foarte corecta daca unii deponenti n-ar avea tendinte de abuz, provocand deficite la casa. Ceea ce revolta este nepasarea cu care se servesc si presupunerea lor ca tatutu e un nabab. Golurile le acopera el, din buzunare, fara sa-ti poata convinge asociatii ca intr-o zi sau alta Banca poate sa dea faliment. Ei rad ca de o gluma si de la sumele foarte mici, care mai puteau sa fie implinite, au trecut la totaluri considerabile.
Depunerile se fac seara cu pupaturi si retragerile dimineata cu aceleasi monede. Frauda consta ca depui o pupatgura mica si vrei sa incasezi o pupatura mare. In finante, aceasta substituire nepermisa se traduce cu o depunere de un leu si cu o retragere de o mie... Ce folos! de la intemeierea Bancii deprinderile rele sporesc neintrerupt.
Casierul platitor e, fireste, tatutu. La restituirea capitalurilor aduse in ajun el sta culcat si mai casca din cand in cand, facandu-si serviciul, copiii prezentandu-se la ghiseul lui cu noaptea in cap.
-Deschide pravalia, jupane, si da-ne capitalul indarat, striga Barutu. ne ducem la scoala si n-avem cu ce ne cumpara covrigi.
Tatutu da plapuma la o parte, ca un oblon si scoate capul din perna ca un bancher. Se uita la ceas; sase dimineata, ora l acre bancherii normali se intorc pe partea cealalta.
- O  sa m-apuc de alta meserie, se plange tatutu. Cate vrei?
Mitu primeste o arvuna. Barutu vrea tot.
-Numara bine. Sa nu-mi spui pe urma ca a fost o diferenta.
Una, doua, trei, patru... si si suna-le acum si tu sa nu-mi spui ca ti-am dat piese false. Iscaleste in coltul asta, sub barbie.
-Tu ai sa-mi dai un rest. Prefer maruntis. Ai primit?
-Primit
-Bagati de semaa sa nu risipiti. V-am dat bani frumosi, noi.
Cateodata, asociatii uita sa plateasca dobanda si pentru claritatea registrelor, care nu admit restante si stersaturi, uitucul e intors de la usa.
-Ai uitat procentul. Vrei sa ma bagi in puscarie.
Dobanda la Banca Tatutu e, fireste, mare: treizeci la suta si cateodata mai mult. Tatutu nu mai e bancher, e camatar. Dar clientii n-au ce face si sunt pur si simplu apucati de gat.
-Treci la casa!
Clientul trece la casa si pierde in fiecare zi ceva din capital. Numai ca pe masura ce pierde, capitalul se inmulteste, nu e ca la alte banci.
De-acum, Barutu stie cum o sa plateasca si in oras, domnisoarei de la casa cofetariei.
-Sa bagi insa de seama, Barutule, ca gologanii astia ai nostri, de la saisprezece ani in sus, daca-i pui in circulatie prin oras, dau nastere la incurcaturi.





Banca noastra


Aceasta pagina a fost accesata de 1585 ori.
{literal} {/literal}