Balonul spart
de Tudor Arghezi
Din doua baloane de cauciuc transparent, cumparate din mana conducatorul de astri multicolori a vanzatorului de basici, unul a scapat.
Evenimentul s-a petrecut pe neasteptate, ca la toate lucrurile umflate si trecatoare. A pocnit o data, si copiii si-au intors capul, cu impresia ca cineva a "mancat" o pal.a De sus, cobora o sfoara fara suflet, cu o zdreanta de cauciuc spanzurata de ea. Orice dialog ramanea zadarnic. IN ochii lui Barutu se roteau lacrimi dramatice, si un geamat ii rupse gatlejul gras. Cand plange, frumosul Barutu nu mai seamna cu sine si nici cu una din fotografiile lui. Gura lui, croita plastic, pentru surasuri de garoafa, cu arcul mladios si sprinten, isi pierde inia si expresia; isi arata aproape toata limba. Un raget de mare sinceritate ii deschide toata orchestra vocala, insotit de o garla de lacrimi. Cu ce se poate inlocui un om? Cu nimic. Si mai putin un balon.
Totusi, baloanele au asupra oamenilor superioritatea ca sunt identice, oarecum. Am incercat o minge, un cerc, am fagaduit un cal, o pusca; toate laolalta nu echivalau, in momentul dezastrului, cu balonul, si ne-am dus prin lume sa cautam un al doilea balon. Suferinta lui Barutu era cu atat mai greu de vindecat cu cat un martor permanent sta de fata, ca sa-i aduca aminte ca nu toate baloanele se sparg. Balonul Mitului, surazatoare si trufase, plutea in aer, galben si rosu, sfidand rascoacerea materialului si dilatatia solara fierbinte. Ba mi se pare ca balonul fetei se facea mai mare si mai ispititor, pe masura ce aducerea-aminte a balonului baiatului se micsora. Din ce in ce mai lucios si mai fraged, el isi permitea capricii si fantezii in jocul cu vazduhul.
Draga Barutu, e primul tau balon plesnit. La patru ani nu este prea devreme. Lacrimile tale vin dintr-un punct al iluziei, care va izvori de-aci-nainte totdeauna. E un simplu inceput, si fii multumit ca, murind, balonul a pocnit. Se mai gaseau in inimile lui o voce si un entuziasm. Baloanele tale viitoare, cele mai multe, se vor dezumfla fara zgomot, sleite nesimtit, fara sa bagi de seama decat in momentul cand, numarandu-ti atele, cele mai multe vor atarna in jos, tarate moale de o punga goala. Asemenea baloane nu se vor mai putea umfla niciodata, caci nu va mai fi vant.
Te necejeste balonul surioarei, mai ager si mai darz decat nadajduia si ea. Ne vom plimba in tot orasul cu el ridicat si vioi si ne vom duce acasa, ii vom da drumul in odai, si maine, tot atat de tanar si de nou, se va inalta si mai sus. Asa sunt baloanele, fatul meu. Intr-o parte pielea de cauciuc a fost mai tare, si basicile socase din ea s-au ivit cu o durata mai lunga, desi rpetul fusese la fel. Si, cu baloanele tale dezumflate, vei intalni baloanele care nu se mai dezumfla, si te vei mahni. Nu te mahni peste masura, baiete, caci, la urma urmei, trebuie sa-ti spui un secret : si balonul lui Mitu o sa pocneasca.
Totusi sta, stiu, in durata celor cateva ore, a celor cateva zile si in bucuria de-a te fi putut folosi de ele. Aci n-as avea ce raspunde. Experienta, de existenta careia o sa afli atunci cand nu vei mai avea ce face cu ea, recomanda rabdarea, exact pentru timpul dezumflarii si pocnirii baloanelor colorate. Iti vine cumplit de greu sa asimilezi aceasta idee, dar ea se cheama intelepciune, tot un balon, care crapa mult mai des decat baloanele de guma. Fa-te de pe acum intelept, de la o vasta cand in loc de javra limba ta peltica rosteste vahza, si cand gura ta intortocheata pronunta jivati drept vizavi. Caci intelepciunea adevaraat e mai bine sa fie peltica, prunceste decat complicata, in silabele ei dure, de gangaveala marilor intelepciuni.
Si nu te mai uita cu atat pofta la balonul Miturii. Vad ca insinuarile mele de scepticism n-au la tien nici o trecere, baiete. Singurul lucru care ti-a luat gandul de la baloane a fost o bicicleta verde, pe care calarea un baiat cat tine de mic. Ai tacut cat ai tacut : ai vrea o bicicleta. Si iar te apuci sa racnesti. Trebuie sa-ti mai spui ceva : ca daca te plangi afara din cale de mult ca ti-a crapat balonul, se poate intampla sa te alegi si cu o bataie; nu e voie sa te jelui. Lumea e vesela si n-are timp de oftatul tau. M-ai inteles?
Barutu isi facuse si el socoteala. Pe furis, s-a repezit la balonul valid, a smuls de o sfoara si a voit sa-l sparga, ca sa provoace, imitativ, o durere la fel si sa satisfaca razbunarea. Vai! ce s-a intamplat! Balonul nu s-a spart ci a pornit in sus, departe, in fundul marilor seninatati.
Nu mai plange, Mitule! S-a dus acolo unde se duc toate baloanele, la Dumnezeu!
Balonul spart
Aceasta pagina a fost accesata de 22192 ori.
