Armasarul de bumbac

Armasarul de bumbac

de Tudor Arghezi

Draga Barutu, iti trimit prin posta un armasar. Nu te speria. L-am legat bine intr-o cutie de mucava, i-am pus ca imparatilor egipteni, de-ale mancarii, in cutia lui, nitel fan in bo, ca sa-l gaseasca pe intuneric si un pumn de flori de musetel, pentru dupa masa. De sete o sa mai poata rabda pana la tine acasa : da-i apa cu lingurita, baga-i nasul in pahar.
Ia te uita ce falnic armasar ti-am ales! Ai vrut intotdeauna un cal : am cautat un armasar. Armasarul fata de cal este un sergent-major pe langa un civil; strasnic in uniforma, cu cizmele tari, cu sabia bine stransa pe solduri si cu pinteni muzicali.
Gura armasarului tau e nitelus cascata si moale cam. O zabala de musama ii gadila nechezul. Mai bine, ca nu spumega; ti-ar umple cutia cu bale si s-ar ineca armasarul. Ochii lui sunt, mi se pare, de sticla si seamana cu ai cainelui tau de pe masa, cu ai ursului din dulap si cu ai curcanului din etajera. In privinta ochilor, toate dobitoacele tale, cu care calatoresti prin apartament si curte, in caruta, sunt frati. Mi se pare - vreau sa-ti spun la ureche, la urechea ta rotunda si carnata ca o manatarca, ceva, - ca si ursul si armasarul ies de la aceeasi critoreasa.
Tu nu stii prea bine cum s-a facut lumea. Intai, Mudnezeu a facut iarba, florile si apa, ca sa le manance si sa le bea curcanul si rata. Porma  a facut pe catelul salbatic, ca sa manance bobocii de rata. A facut calul, care n-a mancat pe curcan si pe catel, dar care si-a ales mancarea curcanului si a ratei cu care se cearta toata ziua in livada. Cand a facut si pe tatutu, care a facut pe maicuta, gandindu-se sa faca si el ceva, ca nu facea nimic si radeau curcile de el, tatutu a mancat pe curcan. Insa cu toate ca dobitoacele mananca ori iarba, ori se mananca unele pe altele, ele se adapa toate intr-un singur fel : cu apa, pe care Mudnezeu a facut-o intai si-ntai.
Nu-i asa c-ai inteles, dar ca ti-ar placea mai bine sa lasam lucrurile balta si sa ne intoarcem la armasar?
Coama lui o sa se nimereasca bine cu asteptarile tale : e de coton perle, dat prin pieptenele des. Pe spinare, poarta doua sei: una albastra, de stofa, ca sa nu-l bata la spinare, cealalta, de... tot de musama, ca hamul si capastrul. Unde n-au stat podoabele de la sine, croitoreasa a fost si mai prevazatoare ca Dumnezeu, care lasa parul tatutului, in crestetul capului, sa naparleasca. A batut cate un catamai cuiul, cu maciulia de aur. Stiu ca o sa te supere burta prea neteda a armasarului, pe care domnisoara croitoreasa a cusut-o bine, cu tot ce nu este de nevoie, inauntru. Ai sa te uiti cam dezamagit, imi pare rau, dar esti destul de hot, ca sa nu ma mai sacai cu intrebarile, pe care ma fac ca nu le aud. Coada - ia priveste ce mai coada : zece jurubite de arnici!
Te rog examineaza copitele inuzabile : sunt din cea mai fina musama lacuita, ca niste pantofi de dansator. Cand s-o face mare armasarul, o sa-l luam amandoi in trasura ca sa-l ducem la potcovar. Dar te vestesc: ai sa cresti si tu tocmai cand o sa fie bine sa incaleci si o sa te duci pe el de-a fuga, la Baneasa si Mogosoaia, o sa inceapa curusl primar! Saracane! o sa-ti prezint odata si cursul primar, dupa care croitoreasa nu stie sa faca nici o jucarie.
Acum, te rog, sa ma ierti, daca are si patru rotile subt picioare. As fi voit sa calce si sa-si desafac picioarele, singur, ca un cal adevarat. Tu trage-l de sfoara. Asa e viata, Barutule: caii care nu pot sa mearga, au trebuinta de rotile si de o bucata de sfoara.




Armasarul de bumbac


Aceasta pagina a fost accesata de 1708 ori.
{literal} {/literal}