Alunita
de Tudor Arghezi
Obrazul stang al fetitei are o alunita langa nasul carn. Ea-i sta ca un strop alb unei flori violete si pare un ochi mic, un al treilea ochi, deschis pentru informarea regiunii fragede dintre cercelul urechii si coltul gurii durd. Cand surade gura, surade si alunita, si cand ochii se fac sireti, se sireteste si alunita care animeaza cateodata toata fizionomia. Si e cat un punct de penita cu tus.
Incepand sa se vada in oglinda, cocheta abia ridicata pe picioare si dansandu-si pasul incaltat cu papuci moi de piele albastra, fetita a crezut la inceput ca a stropit-o cafeaua, si s-a plans, dupa toate icnercarile de a o sterge cu coltul batistei, ca "nu iese". Mai tarziu, ea observase ca-i vine bine si isi gatea gusa, pe care i-o mananca mama de o suta de ori pe zi, cu o suvita de dantela, adangand alunitei un motiv mai mult sa iasa in evidenta.
Problema discutata de parinti in auzul atent al fetitei consista anume in a se sti daca n-ar fi fost mai nimerit asezata alunita deasupra buzei de sus, intre locul unde stofa de carne face un jgheab si intre cuta zambetului trandafirie. Mama ar fi dorit-o potrivita de-a dreptul subt nas. Tata o prefera pe barbie. In cele din urma, s-a hotarat ca locul intamplarii fusese cel mai bine ales.
O tristete tulbura linistea bucuriei, ca baiatul nu avea nici o alunita, lipsa de care el se simtea nefericit.
-De ce stai asa de bosumflat? intreaba mama.
-Pentru ca de ce n-am si eu alunita, raspunde baiatul.
Cateodata, una din paruielile zilnice printre picioarele mesei, pornea numai de la alunita, baiatul umbland sa stearga alunita cu un ghemotoc de hartie si fetita fugind ca sa scape bobul de mac lipit in nestire pe fata ei.
Intr-o noapte, pe cand surioara lui dormea, baiatul deznadajduit de incercari si sculat intre perini, plangea si el ca "nu iese", rpesimtind ca alunita s-a prins in punctul ei pentru totdeauna.
Argumentul care a potolit catva timp amaraciunea baiatului fusese ca si el ar fi avut o alunita, pe spinare. Pentru ca niciodata nu putea sa o zareasca, mama ii punea degetul intre umeri si-l facea sa simta ca in locul atins era o alunita mai frumosa decat a fetitei. Acreasta dovada se facea in secret, ca sa nu se supere fetita ca alunita ei ramane mai urata. Intr-o buna zi, insa, in care a examinat chestiunea mai de aproape, baiatul s-a necajit de ce alunita lui se afla pe spinare, pe cand a fetitei se rasfata in vazul tuturora. Atunci, i s-a fagaduit ca are sa fie mutata, incet-incet, si mama s-a pus sa caute, pentru descantecele de mutat alunita, o gramada de substante care nu se gasesc odata toate. Un picior de gandac verde, o picatura de miere scoasa din ciocul albinei, un petec de paienjenis, de care zboara din stele, se mai gasesc; dar era greu de furat luleaua Sfantului Petru, cand acest mester lacatus, pribeag prin lume, cu foalele in spate, atipea cu luleaua in dinti.Dintii strangeau atat de tare coada lulelei ca nu puteai sa-l pacalesti in somn si sa i-o iei din gura aprinsa. O sa ne vorbim cu Mos Catun, sa ne aduca el lucrul necesar si asta numai pentru cinci minute. In cinci minute muti alunitele toate de pe oameni pe un singur om si baiatul se mangaia cu fagaduiala ca el o sa aiba dupa Craciun o mie de alunite, peste tot.
-Numai ca o sa fie pocit, zicea mama.
-Nu e nimic, ca lui o sa-i placa, zicea tatutu.
-Uite, jice ca o sa fiu pocit, plangea baiatul pupand si imbratisand, gros cum era, pe surioara lui, impresionata.
Tata a schimbat gandurile baiatului, fagaduindu-i o pareche de mustati si o barba neagra, la majorat, si aratandu-i documentat ca o barba sta in orice caz mai bine decat o alunita; intai pentru ca e neagra de tot, al doilea pentru ca e creata, al treilea ca e facuta din fire si al patrulea pentru ca incepe de la o ureche si se ispraveste la urechea cealalta. El i-a facut si un desen comparativ, cu creionul, asa ca exista in familie si un document, un dosar, dosarul cu barbi si mustati.
Fetita insa vrea si ea o barba, dar baiatul raspunde ca ea are alunita si ca nu se poate unul sa aiba doua lucruri. I se fagaduise si fetitei o barba caramizie, ca sa nu se simta in barba lui cea neagra baiatul nedreptatit. Totusi, el se supara si nu admite doua barbi la domiciliu.
-Uite, zice ca mie sa nu-mi dai barba, zise fetita.
Tata se apleaca la urechea ei si-i sopteste "Lasa-l sa zica, taci din gura, tu o sa ai o barba negresit!".
-Am si eu o barba! zice fetita tare, infruntandu-si fratele.
-Jice ca are si ea o bahba! se plange baiatul.
Ceasornicul a batut de orele noua seara. Ce tarziu e! Pana la noua, puii de gaina au visat de mai multe ori si toata lumea doarme, si caii, si pisicile, si viteii, inca de mult.
Ultima tema de discutat in pat, dupa ce copiii s-au imbracat in costum de noapte, spalati proaspat si cu cate o bomboana in gura, este : cine a facut alunita, mama, ori tata, ori amandoi.
Si toata lumea cade de acord, ivindu-se somnul, ca alunitele le face Mudnezeu.
Alunita
Aceasta pagina a fost accesata de 5375 ori.
