Zori de aur
de Tudor Arghezi
O creaca-nalta-n balta alba s-apleaca, salta,
Si vara,-n unda clara, scalda pe vesela-nverzita;
in vint un cint din salcii zboara spre balta adormita
Sa fie ea, - iubita mea? -
Dar nu
Era o turturea
Largind in zori de zi dulceata ei pe balta,
Si verdea creaca-n vint s-apleaca si-n apa salta.
Fiori timizi de roze zori, usori si creti trec peste balta,
Iar nenufari, potire-nvoalte, - mari, - se misca-ncoa si-ncolo,
in vreme ce un tril sonor ia zbor rotind un magic solo
Sa fie ea, - iubita mea? -
Dar nu
Era privighetoarea
in cer murea ultima stea si se facea lumina-nalta,
Iar mici fiori de roze zori treceau usori si creti pe balta.
Zori de aur
Aceasta pagina a fost accesata de 2348 ori.
