Vraciul
de Tudor Arghezi
Am un bazar de zari si firmamente
De cioburi noi de luna si planeti.
Astri defuncti atarna de pareti,
imparechiati cu zeci de instrumente.
Tablouri fara data, carti, portrete,
Pendule-n care cucul s-a oprit.
Spade cu varful ars si ruginit,
Icoane, plajuri, chivote, stilete
Am chei pe toate usile-ncuiate,
Cantare, cumpeni si masuri
De pretuit cenusile necercetate
Din sufletul imponderabilei naturi.
Am site fine de cernut polenul
imprastiat cu-albinele pe bolti:
Unelte cu-ascutisuri si cu colti
Pentru gasit volumul, numarul si genul.
Corabii ancorate-n cate-o mare,
Orase gramadite-n crepuscul,
Campii intinse si pamant destul
Subt clopotele catorva pahare,
Hlamide albe, mitre si coroane
Pot unge papi, uzurpatori si regi,
Neamuri pierdute si vecii intregi
Stau condensate-n randuri de flacoane.
Un semn, si tampla cerului se-apleaca.
Un semn, si uraganul s-a trezit.
Un semn, si neamuri noi s-au zamislit!
Dar semnul mana mea nu vrea sa-l faca!
in farmacia mea atotlecuitoare
Aleanuri am la chinuri le-abia simtite,
Misterioase si nemaitamaduite,
Pe cand prin jur se naste lumea subreda si moare.
Pe sesul negru cu lumini de ceara
Pot framanta din tina si scuipat
Un nou Adam, gigantic si nerazbunat.
Astept, ingenunchiata, plebea sa mi-l ceara.
Eu ma falesc ca nu vand ca atatia
Tezaurele mele. Nici nu stiu
Daca pe piata Dumnezeu cel viu
S-a ieftinit mai mult decat taratea.
Mormant inchis la zgomotul de-afara,
Contemplu-a cartitelor bucurie
Lingandu-si puii cu idolatrie.
Balosi, subt steaua mea polara.
Vraciul
Aceasta pagina a fost accesata de 4548 ori.
