Vint de toamna

Vint de toamna

de Tudor Arghezi

E pardosita lumea cu lumjnj»,
Ca o biserica, de fum si de rasina.

Si oamenii, de ceruri beti.
Se leagana-n stihare de profeti.
Rece, fragila, noua, virginala,
Lumina duce omenirea-n poala,
Si pipaitu-i neted, de atlaz,
Pune gateli la suflet si grumaz.
Pietrisul rosu, boabe, al gradinii,
ii sint, batuti si risipiti, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
in care frunzele s-au ingropat.
Din invierea sufletului, de izvor,
Beau caprele-amintirilor,
Si-n fluierul de sticla al cintezii
Se joaca mitele cu iezii.
Deosibesti chemarea pruncului in vint
Cintata de o voce din pamint.
Nascut in mine, pruncul, ramine-n mine prunc
Si sorcova luminii in brate i-o arunc.




Vint de toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 1444 ori.
{literal} {/literal}