Vino-mi tot tu...

Vino-mi tot tu...

de Tudor Arghezi


Vino-mi tot tu-n fereastra, stea-n fundul lumii vie,
Ce ma cunosti aproape cu geamul de Tarie,
Cea stinsa din urma si-aprinsa cea dintii.
Coboara-te la mine, si pina-n zori ramii.

Ochiul deschis, in care-un gind mi se atine,
Doreste ziua-ntreaga de noapte si de tine.
La tine se ridica in fiecare seara
Albina sa ia miere un strop si-un bob de ceara.

Soarele-i scump potecii si prinde vieti de tina,
Dar covirsit de sines prea-i foc si prea-i lumina.
Si de mi-i buna raza ce-o fringe-n pisc si stinca,
Tu mingii, mir de aur, durerea mea adinca.

In jurul tau misterul, cu slove negre scris,
Ca-n mine pune golul alaturea de vis :
Cind visul dindu-i margini, cind golul, lui, vecie,
Si-mpreunati niciunul pe celalalt nu-l stie.





Vino-mi tot tu...


Aceasta pagina a fost accesata de 1111 ori.
{literal} {/literal}