Vestitorul
de Tudor Arghezi
Mai spuse Vestitorul: -Lipseste randuiala
Ca sa porneasca bine, se-ncepe-ntii cu scoala.
Cu toate ca noi nu stim nici iscali citet,
Cultura, cum ii spuneam, la noi e-n mare pret.
Atita doar, condeiul si gindul sa nu sara.
De marginea placuta stapanilor pe tara.
Ca nu este nici cartea aceea, nici cultura,
De pilda, cum nu stii: te lauda, te-njura?
Cultura-adevarata e-atunci cand orice zice
Si face stapanirea e bine si ferice.
O buna rinduiala, se vede, niciodata
N-ati zis ca e si drumul obstesc la judecata,
Cu numar, cu stampila citatii si dosar.
Sint fericit, in viata, de care n-ai habar,
Cand ai trait salbatec, de capul tau, nedus
De mina, parinteste, blajin sau luat pe sus
Noi v-aratam anume,
Cite chemari si resturi avem, de sus, pe lume
Ce datorii ne-apasa si ce dregatorie,
Pe ranguri, ni se cade in noua-mparatie,
Zic, deci, judecatorii de pace si de pira:
In ce netrebnicie ei mintea nu si-o vira?
Lor sarcina de frunte
Le sta in puricarea marunta-n amanunte
Catindu-le galceava celor ce ai sa-nfrunti,
De nu se lasa-n voie, te duci si il denunti.
Iei pilda de la lupul din fabula si miel
Ca-i tulbura piriul, pascind mai jos de el,
Si vinovat ca mosul, stramosul lui, pe-al tau
L-a clevetit odata si l-a vorbit de rau,
Sau poate, mai curand,
C-ar fi avut de gind.
Ascuns dupa perdele, vecinul pe-ndelete,
S-asculte cu urechea lipita de parete.
Cu-o soaptaea o cheie furise, eu ma bag
Sa dau nebanuite secrete in vileag.
E-o vina si aceea ca-n timpuri fericite,
Gasesti de trebuinta vorbirea pe soptite,
Cu-o soapta, ca o coasta straveche-n timpul nostru.
Si dezgropata-aiurea, poti intregi un monstru.
Ca iese capu-n coada sau altuia-i e coada,
Nu supara pe nimeni, iei targul cu gramada,
Din toata intamplarea inveti ce-i o pricina.
Desprinderea sporeste si prinde radacina.
O viata fara pricini e-o viata ca de vita
Si nu poate sa fie, ca oamenii, traita.
Incepe numai una si vezi ca vin o suta:
Te dedulcesti pe-ncetul, deprinderea-i facuta.
Aduci la judecata pe cine vrei, tiris,
Pirit, din pira-n pira, ajungi si tu piris,
Barbatul pe nevasta, nevasta pe barbat
Se scuipa-n priveliste, scuipind si-un advocat.
Parintele-si piraste odrasla: nu te mire
Ca s-a sculat odrasla, si ea, la mostenire.
Doi soti se pling ca socrul bogat e nauc:
Un procuror si-un medic ii vara-n balamuc.
Pina acum domneste prostescul obicei
Ca-mpricinatii sa se impace intre ei.
Tot ei se-nfrunta, unii, si tot ei se si-mpaca.
Dreptatea-i pentru dinsii o gluma si o joaca?
O pricina se-mparte-n destoinicii mai multe:
Unii-s platiti sa-ntrebe, altii sint pusi s-asculte.
O pricina nu poate sa-nceapa fara Cod,
Dosar, grefier, arhiva, refistru si aprod.
Un om in toata firea e greu de inteles
Sa n-aiba-n an o data cu-ai lui nici-un proces,
Sa poate cetateanul sa nu stea niciodata,
Cu viii sau cu mortii, adusi, la judecata?
Sa nu fie o data macar legal si-nchis?
Invata legea, frate, ca vei avea de scris
Sa nu-ti ramiie goala nici-o hirtie alba.
De cum iti cade-n mina o foaie, fa-o jalba.
Nici n-ai sa simti ca viata, cu pana care scrie,
Te-mbogateste, fraged, cu-o noua meserie,
Caci orisicare tocmeala-i platita cu dobinzi
Si, cind pirasti pe semen, il dramuiesti si-l vinzi,
O tara chibzuita e-aceea care are
Mai multe temniti decit spitale si altare.
Pot sa mai fie neamuri atit de pacatoase,
Sa nu-si dea socoteala de noile foloase?
Treziti-va-n lumina cea noua: nu vedeti
Ca viata, vi-i lipsita de mii de frumuseti?
Unul de-alaturi zise, ca-l apucase mila:
-"Au dreptul, bietii oameni, sa-nvete cu de-a sila".
Vestitorul
Aceasta pagina a fost accesata de 2682 ori.
