Un altul zise

Un altul zise

de Tudor Arghezi


Un altul zise : - Oameni, ca sa-ntelegeti bine
Tot rostul fara seaman, ce vi se si cuvine,
Si noi, tilmacii legii, ne-am hotarit supusi
Sa ascultam porunca unei mai mar papusi.
Ca-i zice Domn sau Rege, Sultan sau Presedinte,
Totuna e, la urma : zicala de cuvinte.
El da dintr-o sprinceana, l-am si-nteles, ca-l stiu,
Fie ca-i cu coroana, tichie sau chipiu,
Si voia lui de pace
Sau de razboi e lege, ca vrea sau se preface.
Atunci, se aratara cinci insi ca de argint,
Cu mina-ncirligata in sus, blagoslovind,
Ca sa dezlege, - zice Iordanul din pustie, -
Curelele opincii Celui-ce-va-sa-vie.
Neimbracati in piele de capra, grosi in fuste
Si burti, dadeau dovada ca nu mineau lacuste,
Ca omul sihastriei, naintemergatorul
Ioan Botezatorul.
Cu foalele lasate sta otova piciorul.
Pe frunti purtau cununa cu fund, ca de tingire,
Sticlind din diamante, zmaralde si safire.
Veneau sunind cadelniti in jurul lor si altii,
Un cor de glasuri, psaltii.
- Noi sintem todeauna cu orice stapinire
Si-o leganam cu stihuri cintate din psaltire,
Crestinii cu crestinii, paginii cu paginii,
Ca Dumnezeu ne-alege sa ne-ascultam stapinii.
Iesea soptit un murmur, din pilc, o rugaciune :
Desertaciune-s toate, sintem desertaciune...
Nu-ti bizui nadezdea de miine niciodata
Pe zilele, ca zoana si pleava vinturata...
In gemete si plinset ne trecem si-n povara...
Nu adunati in viata durerilor comoara.
Comoara voastra-i strinsa in cer si, dupa moarte,
Cel ce cunoaste toate va cheama si v-o-mparte...
Iubiti-va mai-marii si-i ascultati... Veniti
Si-ngenuncheati la tronul alesilor, smeriti...
Sinteti flaminzi desculti si goi ? Un satul
Nu are ce v-asteapta, pe voi, mai indestul.
Uitati-va-n vazduhuri cum cele zburatoare
Nu se-ngrijesc de hrana si-o au cu-mbelsugare...
Si cine-i investminta pe crini imparateste ?
Izvoarele si unda lor cine le pazeste ?...
Rabdati cu bucurie mucenie si chin,
Prigoana, nedreptate, batjocura... Amin.




Un altul zise


Aceasta pagina a fost accesata de 2182 ori.
{literal} {/literal}