Umbra

Umbra

de Tudor Arghezi

Te urmaresc prin veacuri, prin varste si milenii,
inca de cand spinarea ti-o-ncovoiai pe branci,
Cand, speriat si singur, taras printre vedenii,
Umblai numai sa cauti culcus sau sa mananci.

insotitoare muta-n odihna si miscare
si copie leita, croita pe tipar,
Ne-nghesuiam alaturi, ciuliti in ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flamande, greu si rar.

Ascunsi prin gropi si scorburi, alaturea de tine,
Tu nu stiai ca suntem intr-unul singur doi,
impreunati pe viata din doua firi straine
Prin subreda urzeala de aer dintre noi.

Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespartita,
Cu linia schitata aceeasi de contur,
Pe pulberea fierbinte si-n cremenea tocita,
Ca un paianjen negru ce-ti umbla imprejur.

Sunt peticul de noapte dat tie din nascare,
si ies si intru-n tine in zori si in amurg.
Din mine vii si-n mine te-ntorci in bezna mare,
Firimitata-n oameni si-n zilele ce curg.

in mine-i scris destinul cu slove nevazute
Ghiceste-ti-l, sa-l afli, de-ti este plin sau gol
tatanele zidite aluneca tacute,
De-abia lasand sa treaca un fum, ca un simbol.




Umbra


Aceasta pagina a fost accesata de 1690 ori.
{literal} {/literal}