Uciga-l toaca
de Tudor Arghezi
Iutindu-si caii catre sat
Un taran venea intarziat.
Vanduse, pesemne,
Niste lemne.
Tam-nisam, din goana,
Se ivi o cucoana.
Cucoana cu palarie,
Pe-nnoptate, pe campie,
Ce putea sa fie?
Aratare, stafie.
Ea schiopata, se poticnea stangace.
Ca o ragace.
Avea pantofi si fuste vestejite
si parc-ar fi avut si copite.
Parca avea un betesug.
Parca iesise-atunci dintr-un cosciug
si mai abitir
Venea din cimitir,
Ca o momaie.
I se strambase ceva
si parca putea
A tamaie.
Sateanul dete bici.
- “Ce cauti noaptea, cernita, pe-aici?”
Cu manusi, cu zorzoane, ca la gara,
Izmenitura nu se potrivea cu drumul de tara.
- “Vine noaptea! Ia-ma nene
. Fa-ti pomana”.
taranul se cruci si zise: “Suie, Satana!”
Cucoana si sateanul incruntat
Carmeau pe drumul intortochiat.
Ea intreba: “Ai parale?”
El raspunse: “Da ce-ti pasa dumitale?”
“Pai sa mi-i dai” — si-i puse mana-n gat.
Stafie, prost te-ai hotarat!
Pe sub ipingea,
taranul se cam pregatea.
Cat ai clipi, cutitul s-a si-nfipt.
Vezi ca te-ai fript?
si, caruta trase, mare Ilie,
De-a dreptul la primarie.
Ce sa vezi? Putoarea cu bratara
Era muiere doar pe dinafara;
Ca pe subt poale
Avea, ca omul, de toate si doua pistoale.
Uciga-l toaca
Aceasta pagina a fost accesata de 6140 ori.
