Tu
de Tudor Arghezi
Nemaiputand sa-si rabde nici tacerea,
Nici departarea, nici puterea
Si, in nestare a trai uitata,
Mihnita lume te alese tata.
Asa-nrudita-n pribegie tie,
Cerea culcus un colt de-mparatie,
Avu nadejdea sa te faca om,
Un mormoloc, un gnom.
Te-a luat partas, nici pana-acum nu stii,
La suferinta, la tovarasii,
Si a jurat pe numele tau sfant,
Si stramb si drept, cum jura pre pamant.
El a stiut cum esti, ce esti si unde
Faptura ta suava se ascunde,
Din cate spite si in cate, cel ce taci,
Te faci si te desfaci.
Si gandurile toate ti le stie
Si voia ta o scrie
Pe piatra, pe icoane, pe hartie,
Chezasuind la tine in cetate,
Ca-n cimitire, locuri cumparate,
Cel mai smerit, mai bland si mai semet.
Nu-i trebuia nici jilt si nici judet,
Nici slava, nici cantare, surd si mut.
Pe om nici nu l-ai cunoscut.
Esti o tulpina fara radacina
Si semeni a mireasma si lumina.
Tu
Aceasta pagina a fost accesata de 2453 ori.
