Testament

Testament

de Tudor Arghezi

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe o carte,
in seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe branci
si care, tanar, sa le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sa schimbam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
si leagane urmasilor stapani.
si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand in piscul datoriei tale.



Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure
si dand in varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adincul ei
Zace mania bunilor mei.




Testament


Aceasta pagina a fost accesata de 3033 ori.
{literal} {/literal}