Temeiul, ni-i fratia
de Tudor Arghezi
Fratia ni-i temeiul,
V-o spunem mai cu seama cu condeiul,
Ca scrisul si hirtia tin locul, pe curat,
Si-al omului de-alt'data, de-acum numerotat.
Cit ne-am trudit cu glasul, socot ca banuiti,
Sa va-naltam in rindul de oameni fericiti.
Fiindca-ncepeti viata din nou cu noi in frunte,
Sa tinem socoteala si-a treburilor marunte.
Ce faceti voi cu-atita intindere de tara ?
V-ajunge cita sapa si plugul cita ara.
Bucata de tarina pe care-ati semana
N-ar fi nici trebuinta sa zici e-a mea, e-a ta,
De fapt, intreg pamintului e-al nostru,-al tuturor,
De vreme ce frateste traim pentru popor.
Il impartim cu vorba de-a latul pe hotare.
Cu cit mai mare-i rangul, si-ntindere mai mare.
De pilda, pentru Voda si semintiei sale
Le-am pregatit mai multe mosii de deal si vale
Si sesuri, munti si codri, carbune si titei,
Far-a uita la daruri nici lista de catei ;
Un tarm si-un cot de mare,
Ca sa cladim pe piatra castele cu pridvoare,
Conace si palate, gradini pentru stapine,
Cu mori, cirezi si turme si herghilii si stine.
Familia-nmultita cu printi si pricepese,
Ca nasterile-s multe, in siruri lungi si dese,
La unchi, matusi, cumnate, surori, nepoti si veri,
Si alte rubedenii de miine, de-azi, de ieri,
Se cade fiecare, in virsta si sugaci,
Sa aiba cite-o tara cu vii si-un cimp cu vaci,
O fabrica de zestre si pivnitele sale ;
Sa iasa, din ce curge si pica mult, parale.
Sa facem, cuvenite la gineri si nepoate,
Din optzeci de judete, optzeci de principate.
O dinastie noua se-ncheaga pe-ndelete,
Baieti citeva rinduri si citeva de fete,
Si nu e trebuinta, nascuti de-aceeas mama,
Sa semene cu tatal, dac-ai bagat de seama.
Ba nu e nici nevoie sa stie sa vorbeasca,
Asa-zicind, vreo limba, de pilda, plugareasca.
Pentru cosar si vite, cu doua-trei streine,
Ajung sa se-nteleaga cu voi destul de bine.
Ca talmacirea-n aur a limbii si venitul
Ei le pricep indata, macar cu pipaitul.
Dealminteri, cirmuirea si bunii ei cirmaci
Se ingrijesc sa aiba cit mai cuminti tilmaci.
La urma urmei, domnii pot face o isprava
De printi, chiar daca limba li-i groasa si gingava.
In parcuri ocolite cu ghimpi, de vinatoare,
Vom stringe-ntre zaplaze fazani si caprioare ;
Sa le avem de-a gata, inchise ca-ntr-o cusca.
Te-apuca dorul nobil si patima de pusca
Si ai la indemina vinaturile grase,
Fara sa-ti bage frica si tremurul in oase,
Salbataciunea-n codru prin ca te miroase.
Primejdia-i ferita, sa-ti iasa-n drum un tap
Si sa te-arunce-n ripa, de-a dura, peste cap.
Ne place ciuta blinda, copila si zglobie,
Sa o vedem intinsa, cu ochii-n agonie.
Vinatul, ca si omul, imprejmuit cu legi,
Il ai cind vrei si sigur si poti sa ti-l alegi.
Temeiul, ni-i fratia
Aceasta pagina a fost accesata de 2118 ori.
