Surisule
de Tudor Arghezi
Deodata, o clipita, tresari din nevazut,
Ceva din licarirea unui suris pierdut.
Al cui ai fost in lume, desprins si fara glas?
Din cei pierduti, atita, surisul, ne-a ramas.
De unde vii sa tulburi si te trimite cine
S-ajungi, trezit din moarte, tot proaspat si la mine?
Esti semn ca din lumina ei stinsa-n curcubeie,
A dragostei, ramine pribeaga o scinteie.
Surideti diafane, din dorurile mele,
Defuncte si mutate in cercul vostru, stele.
Surisule
Aceasta pagina a fost accesata de 2134 ori.
