Seceta mare

Seceta mare

de Tudor Arghezi

Iata-l, blestemul s-a-mplinit,
inzecit, insutit, inmiit,
Din colb, din glod, din batatura,
Din vii, din morti, din dragoste, din ura,
Din staul, din coliba, din turme, din livezi.
Din
Baragan, din tara cit o vezi.
Din scrisnete, din suferinta.
Se nazare
Din lanturi, din catuse si rabdare.
V-am blestemat din neam in neam.
Cind ne rugam si cind plingeam.
V-au blestemat si omul si norocul

Sa va ajunga focul.
Si, iata-l, v-a ajuns,
Umflindu-se ca-n mare talazul intr-ascuns.
V-au blestemat copiii, frati de frati,
Si plozii nenascuti si lepadati,
Si orbii, slutii, capiii, gingavii,
Toti teferii si toti bolnavii.
Din jalea celor ce-au gemut si gem
S-a ridicat si cade pe voi acest blestem.
Cine apasa omul pe
Dumnezeu apasa,
Caci amindoi sint unul si au aceeas casa.
Simtisi cum a trecut din gura-n gura
Blestemul in porumb si-n aratura ?
Si pestera si strunga-l infiripa,
Si barza schiopatata, oloaga pe-o aripa.
in iazuri, in pasune, in izvoare,
E blestemul plapindei caprioare.

V-au blestemat si v-au pirit
Faptura zburatoare si sarpele tirit.
V-au blestemat si mugetul cirezii
Si noaptea huhurezii
Si bufnita de luna
in stoluri impreuna.
Iertare ?
Cine iarta ?
Zavorul mut din poarta ?
E blestemata brazda trufiei nesatule
Sa nu-si mai verse-n care porumbul si-n patule,
Si-n foile chircite sa iasa, de amiaza,
in loc de ciucalaie, stiuleti de cacareaza,
Ca-n boabele culese, strivita-n fiecare,
Zacea c-un strop de singe broboana de sudoare.
Blestemele-mpletite laolalta
V-ajung de-aci cu biciul si-n lumea ceeaialta.
Cu lanturi gramadite voi v-ati si scris osinda.
Va pedepsesc povara, dijma si dobinda.

Oborul, claca, judecata si masura.
Blestem: putreziciunea si malura;
Pe fata maicii, prinsa la urzici,
Veneai cu doi argati sa o ridici,
l-ai dus de coarne vaca in poiana,
Cu un primar si o catana,
Si ti-ai facut cireada de pomana.
Ne-ai luat-o, claca, de trei ori
Si ne-ai mai scos la urma si datori.
Ne-ai luat din zece cite sase oi.
De-a valmasia seaca maduva din noi.
Ouale luate-n dreptul de corvoada
Le petreceai printr-un inel cu coada.
Mi-ai pus copila-n beci o saptamina
Ca ti-a varsat o cana de smintina.
Nu ne lasai din porci nici-unul,
Cind se apropia
Craciunul.
Donita mea, cit putina, te-nseala,
Iar banita la tine-i cit o oala.
Doua gramezi faceai din griu, ca pentru noi.
Una de om si alta de ciocoi,
La treieratul de saminta noua.
Si le duceai la tine pe-amindoua.
La moara voastra, sacul dus in spate
Scadea faina mea
Ia jumatate.
Peste bordeiele din drumul de la
Jii,
Din loc in loc, se-nalta dintre vii
Conacele de piatra cu pridvoare.
Cui cer aceste ziduri razbunare ?
Iesind coconii rumeni de la masa.
Noi mestecam o gura de pasat cleioasa.
Schilozii fara tara si trup, citi au scapat,
Maninca mamaliga cu scuipat,
Cite un les pe cite-o cirja rupta.
intorsi acasa frinti din lupta.
Cu pielea zdrente, cine poate
Sa le mai faca parte si dreptate ?

Al de ia birul, caciula si cojocul
Si din ograda dobitocul ?
Un carturar, de-o slova cu birlicul ?
Judecatorul ?
Popa ?
Veneticul ?
Citi ati jignit dreptatea si-nfringeti bucuria
Si rusinati in oameni omenia,
Beti de rachiu, de-a busile-n borhot,
Nu v-au trezit blestemele detot.
V-a mai ramas in butie ceva.
Lungiti-va pe coate, nainte de-a cadea.
Trasi de miros, ca musca, si de gust,
Si-i lingeti doaga umeda de must.
Pe stirvul vostru mila de lumina
Asterne un lintoliu murdar, o rogojina.
Suflete proaste si inguste.
Aveati un inger sa va mustre
Si-o soapta-n cuget, care sa va cheme.
Botezatorul v-a certat la vreme
Si drept raspuns c-ati inteles
Taina stropirii prin botez,
I-ati retezat, odata, la betie,
Cinstitul cap, cu gura deschisa pe tipsie,
Si-ncredintati de-acum ca tace,
L-ati dat dantuitoarelor sa-l joace.
Dar glasul lui de blestem ridicat in slava
Striga si-n hora voastra, de pe tava.
Si sfintul singe s-a facut strigoi,
Ratacitor de-atuncea printre noi.
Nu-i auziti voi blestemele grele,
Ca pasul care calca pe vreascuri si surcele ?
Singele lui, de-atunci l-ati tot varsat,
Sporind cu singele nevinovat.
E-n mineca patata a vaduvei.
Ramine
In miezul tau de piine, in blidul tau, stapine.
Strivit peceti pe carte: zaloage si dovezi.
il stii pribeag de noapte si-l visezi.

Se-aduna-n aurul ce il aduni.
Trezit in jar, mocneste in taciuni.
Crescind blestemul, s-a facut furtuna.
Asculta-l. inabuse-l cu flaute.
Rasuna !
Mai joaca
Salomeea si-acum, pe-aci pe-aproape.
Te uita: are gauri, n-are pleoape,
Nici buze, nici tipare de sold serpuitor.
A ridicat odata cu discul un picior.
Si dantuind catre boieri. incoace.
Pe un covor cu ciucuri, se desface,
Se prabuseste, se descoase.
Fusese-o aninare a dantului, de oase.
Blestemul nu se pierde, creste.
Se face funie si cleste,
Se face foame si lingoare,
Junghi inimii si ac la-nghititoare, ingrijorare turbure si frica.
Mindria ti-era mare, caricatura mica.
Erai in cap, la toba.
Acuma, din gramada,
Ai vrea sa suni porunca, de la coada.
inca de an s-au desfrinat
Secara, spicul secerat.
Holde-n pripas, de cimitir,
Spini, buruieni si pir,
Pascute de paianjeni si-nvelite,
Zabranice mototolite.
Valuri de cilti si scama.
Mosia viermuita se destrama
Si impietrita tarina bolnava
De balarie neagra si otrava.
Doamne ! stihiile-s pe duca.
Blestemul: patru vinturi ne usuca.
Tobe sparte, goarne dogite
Bat ceasul agoniei.
Sate, vite,
Cimp, albii seci, ogoare

Sint scoase la mezatul urgiei calatoare.
Se vinde viata, se tocmeste anul.
Vinzarea-i cu bucata si toptanul.
Nici-o piine, nici-o lascaie !
Cumparatorii sluti se bat pe o copaie.
Macar o candela, o papura, o cruce.
O luminare sa apuce.
Toti musteriii iau degeaba
Care cu coltii, care cu laba.
Si lighioanele insetosate
Vor sa bea om.
Fintinile-s surpate.
Vor singele-napoi,
Singe cald, nu singe de strigoi.
Cer singe viu, ati auzit ?
Singele vostru proaspat si corcit.
Oprit cu plugul scaparat in stinca,
Asculti tacerea sesului adinca
Si deslusesti murmurul si vaierul de moarte,
Haihui, hoinar, mereu dintr-alta parte,
Din necuprins, din gol, din negrait.
Ce mai traieste ?
Ce n-a mai murit ?
Noaptea se-ntinde. hat, ca o arsura,
Ca o fiertura, ca o saramura.
Laptele, drojdii, pulbere si scrum.
Fuge pe miristi vintul de fum.
Ti-s buzele spuzite, ca bulgarii de var.
Nadejde sau minie ? in zadar.
Si porumbieii, de dogoare,
Mor incilciti in columbare.
Un urias de negura rastoarna
Zarea de plumb ca luna-ntr-o lucarna.
Ca paiele-n vapaie ard clopotele-n turla
Si blestemele mute s-au intilnit si urla.
Vrei sa te rogi, stapine, si n-ai cui.
Ai mai putea sa stai in fata
Lui ?
Iar sa te rogi, iara sa minti,
Cu juramintele de la parinti ?

Mire cazut si mire care trece,
Cautatura alba ti-e, si rece.
Ti s-a facut puterea de prisos
Slujind
Erodiadei si lui
Isus
Hristos.
Ti-ai asteptat mireasa fagaduita tie
Si a venit rinjita, cu chelie,
Si cu ciolanele in poala,
Goala detot si dinlauntru goala.
Ti-e groaza ca te mingiie pe fata
Si ca-ti intoarce firul din mustata,
Tepoasa, mina ei de gheata.
Te stringe-n brate si te doare
Pieptul de stinghii si gratare.
Te-acopera cu giulgiul ei in somn
Si te saruta-n gura, ginere de
Domn.
A ! vrei sa fugi ?
Unde sa fugi ?
Ti-e scris!
Si cerul si pamintul s-au inchis.
Te-mpiedici prins de-al coapsei hatis de maracine
in lupta cu scheletul indragostit de tine.




Seceta mare


Aceasta pagina a fost accesata de 1487 ori.
{literal} {/literal}