Schivnicie
de Tudor Arghezi
Subt povarnisul caselor de sita
intarzia din ceruri o suvita,
Oprita-n marea moarta a noptilor din sat;
De-o craca neagra de potop uscat.
Turmele albe de azur si foc
incet s-au stramutat din loc.
S-a rasucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, si-a strans burduful.
Vant e? Geamat e? Agonie este?
Spaima linistita stapaneste preste.
Al cui e glasul mare care bate?
Au vine din Psaltire? Au vine din cetate?
Dropii de bezna se tarasc ingenunchiate.
Schivnicie
Aceasta pagina a fost accesata de 2145 ori.
