Ruga de seara

Ruga de seara

de Tudor Arghezi

Infinit!
Infinit!
Aduna-ti boltile deodata,
in suier prelungit -
Si-n fruntea mea secata
Si-n pieptu-mi aiurit
Te-nfige drept ca o sageata.
Simbolic
Infinit!
Te stringe-n chip de fulg,
Si-n mine. lamurit
Te raspindeste - sa ma smulg.
Sa cad ca un aerolit
Scapat urlind. din circuit.

Demonic
Infinit!
Descinde-n mine cum descind
Tenebrele-ntr-un schit
in care sunete se-ntind
Dintr-o cupola spre zenit,
Stropita-n crestet cu argint.

Cu tine dorul am
Sa fiu rasplamadit si sters,
in slava mea de miligram
De praf, suflat in univers;
Si da-mi virtutea unui bram,
Pamintu-n vraji sa ti-l destram.
Si curgi prin ochii mei,
Prin fruntea mea, prin aste mini,
Sa-neci cohortele de zei
Din ritul bietilor pagini.

Cuvintul meu sa arda,
Gindirea mea s-arunce foc
In sinagoga lor bastarda;
Si ciuma-n forma de
cocarda
Sa cada-n pieptul lor de foc
Cascat de-a pururi spre
Noroc.

Sa-mi fie verbul limba
De flacari vaste ce distrug
Trecind ca serpii cind se plimba;
Cuvintul meu sa fie plug
Ce fata solului o schimba,
Lasind in urma lui belsug.

O! da-mi puterea sa scufund
O lume vaga, lincezinda.
Si sa tisneasca-apoi din fund
O alta, limpede si blinda,

Si-apoi ma-nghite-ntreg in haos,
Umil, senin si multumit
Ca las in urma mea repaos,
Si-o foaie noua de adaos
La
Cartea vesnicului mit
in care visul mi-e strivit
Ca un vlastar de margarit.




Ruga de seara


Aceasta pagina a fost accesata de 2080 ori.
{literal} {/literal}