Rinduiala

Rinduiala

de Tudor Arghezi


Din vremuri batrane, cinstit, copilaros,
Poporul , blind, primise pamintul drept prinos.
Bogata mostenire l-a asteptat, muncita,
Sa-i dea rodire noua, -nsulita si-nmiita,
Si avutia zestrei spori imbelsugata.
Dar iata ca mancaii sireti se si arata.
O ceata lenevita-n carita si caleasca
Si sitrnsa cu limbutii de seama lor in gasca
Au adunat multimea cu vorba lor frumoasa
Si-au colindat tarimul intreg, din casa-n casa.
Purtau giubea cu blana, gaitane si chenar
Si galbene matanii, in miini, de chihlimbar,
Ca neavind de lucru si matasosi la piele,
Isi invirteau siragul si numarau margele...
-"Noi sintem de la Curte si intelepti de casa,
Si voi sunteti poporul si gloata numeroasa.
Voi sinteti multi, si carnea va e batatorita,
Noi sintem ce se cheama, la o carte, o elita.
Desi n-am pus spinarea si ceafa la povara.
Nici sarcina ce-o ducem nu este mai usoara.
Si boul cara greul pamintului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nedus, de om, din drum?
Cu hais a tine stinga, si dreapta lui cu cea.
El merge cum pofteste stapinul, vrea-nu-vrea.
Vedeti, se potriveste cumva despre puteri
De a mina cireada de boi sa fim boieri.
Ce uriasa vita
Si-atunci cind e scopita!
Dar namila cu coarne, tot rumegind in pace.
Norc ca n-are gustul de-a-mpunsul sa se joace.
Ca-ntr-altfel o schimbare-n deprinderea taierii
Ar face bou boierul, si boii-ar fi boierii.
De-i vaca, cine trece o mulge de o vadra.
Ea rabda, credincioasa la datina si vatra.
De-i bou ii viri spinarea in jug, si boul trage,
Prea multumit si gata aproape sa se roage.
Doar taurul sfarima si stinca; de vitel
Am luat masuri sa-l facem bleg, dulce si misel.
Gramada asta mare, cuminte, ca sa fie
Purtata dupa voie, eca o jucarie.
Ca un crampei de minte cirmeste o cireada,
Cireada n-are vreme de gindul ei. Dovada:
Mai multe mii de vite
Asculta umilite
Si nu se intarita
De un geambas cu bita,
Voi sa munciti cu bratul, noi ne muncim cu mintea,
Si fie cit dovleacul, cit mazarea sau lintea
De mica, mintea duc popoarele nainte
Sau indarat. Atirna. E minte si e minte,
Le duce cu porunca si voia ei de sus,
De-acolo unde capul, de este om, e pus.
Noi sintem mintea, capul, gindirea, prin urmare,
S voi prea pretioase, dar totus madulare.
Munciti si fara grija. Vi-s muncile cam grele,
Dar noi va stam alaturi, lungiti pe canapele.
Avem ori nu dreptate? Raspundeti la-ntrebare.

Si-a cam codit raspunsul multimea, cit se pare.





Rinduiala


Aceasta pagina a fost accesata de 1126 ori.
{literal} {/literal}