Restituiri

Restituiri

de Tudor Arghezi

N-au mai ramas prea multe de-nvins si de stiut.
soseaua se stramteaza, cararile se-mbina.
Le simti apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spitele din roata, crapate de lumina.

Ne-apropiem. Vazduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi rasar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe, -n orizonturi,se naste prin tulpini.

E-o insula? un munte? o apa? un desert?
De ce-ar sfarsi-n pustie calatoria noastra?
Ne-a mai ramas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea strabatuta, jos verde, sus albastra.

Sa ne oprim? Un cantec ne vine de la han.
E vinul bun si patul adanc si tu esti dulce.
si-ai vrea, învaluita în parul tau balan,
Pe jaruri carnea noastra, de vie, sa se culce.

Nu.Mana crancen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Pastreaza-ti sarutarea, ca florile otrava,
Ca sa o dam taranii întreaga înapoi.




Restituiri


Aceasta pagina a fost accesata de 1075 ori.
{literal} {/literal}