Razvratire

Razvratire

de Tudor Arghezi

incepe, Doamne, iar sa-ti para rau
Ca m-ai ales un timp sa-ti fiu al tau?
imi daruisesi un crimpei de har
si-mi dovedeai ca harul fusese in zadar.
ingenuncheat nainte-ti cu frica si sfiiala
Ma incerca mereu si cite-o indoiala,
si tulburat de taine si murmure ceresti
Te-am intrebat odata, cine esti?
Sa-mi fie singurul pacat
Pe care socoteam ca l-ai uitat?
Nascutul fara aripi, ca oamenii mai prosti,
Nadajduiam ca tu ma recunosti,
Dar trebuia pacatul sa-mi fie si mai greu
De care-mi cerci sfirsitul de-a pururea mereu.
Dar n-asteptam pedeapsa sa-mi fie-atit de grea,
Cind judecasi farima de viata fost-a mea.

La cite-o cotitura raminem fata-n fata,
si asta se numeste in pravila ta viata.
ti-ai savirsit Adamii si Cainii in Satani
Nu-i mai iubesti pe oameni ca-ti trebuie dusmani.




Razvratire


Aceasta pagina a fost accesata de 1216 ori.
{literal} {/literal}