Razbunare
de Tudor Arghezi
M-au apasat batranii si tinerii si cei
Cu varste-mpleticite, nici oameni, nici femei.
M-au apasat nerozii, desteptii, carturarii
Si micii, mijlocii si marii si mai-marii.
Toti cati impaducheaza icoanele si spurca,
Fatarnici, treapta alba a cerului ce-l urca,
Au sovait ca ochiul i-a prins si i-a-nteles,
Acolo unde cardul solemn era mai des.
Mormintelor spoite li s-a cojit spoiala,
S-a deslanat cuvantul, a-ngalbenit cerneala,
Culoarea si accentul s-au stins si risipit,
Lovite de arsura surasului acid.
Tu tulburi valmasagul pe prazile mai bune
Si haita ganditoare n-ai vrea sa se razbune
Cand singur dinnaintea fratiei te ridici
Si-i sangeri fariseii si blanzii-ntorsi pe bici?
Razbunare
Aceasta pagina a fost accesata de 2346 ori.
