Raspunsul unei comete

Raspunsul unei comete

de Tudor Arghezi


Regret ca ma-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iata, ma opresc o clipa
Sa-ti dau raspunsul meu in pripa.

V-am salutat o data sfera
Acum vreo zece mii de ani
Cind astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorila
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia Camila
Iar Duica… nu era de loc !
El de-abia azi cind scrie proza
Se afla in metamorfoza
si se transforma tare greu:
Aspira-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
in noaptea larga si profunda,
Am ratacit cu zeci de mii
De metri pe secunda,
si diafana m-am ivit,
Din perioada-n perioada,
Ca fulger blond incremenit
Sa-mi desfasor spectrala coada
Pe cerul noptii la zenit…
Planetele cu satelitii,
Purtindu-si mindre parazitii,
Mi-au dat portretul prin gazete
si m-au fixat mii de lunete…
Dar, gata sa-mi gasesc mormintul
in vreun sistem de constelatii,
Am revenit zburind prin spatii,
Caci nu dispretuiam Pamintul.
(De-ati fi in cer ca mine voi
V-ati minuna intotdeauna
Cum globul asta de noroi
Se vede luminos ca Luna…)
si-aveam de gind – ca un simbol
De milenara simpatie -
Cu cel din urma-al meu ocol
Sa ne unim prin vesnicie
intr-un fantastic carambol.
Si maritindu-i neagra huma
Cu luminosul meu adaos,
intr-un aprins virtej de spuma
Sa ne rostogolim in haos.

Dar cind vazui ce… porcarie
(Sa-mi ierti cuvintul) ati facut,
Cit singe-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, -
Cu spaima, la perihelie
Din zborul meu m-am abatut
si nimbul clar si trena lunga
Ca o esarfa de lumina,
Mi le-am ferit sa nu ajunga
Vreun strop intunecos de tina.

De-atunci, iubitul meu, imi vine
De suparare si rusine
Sa fug… cu coada-ntre picioare
Prin spatii interplanetare
si sa ma mistui in neant.
Ma duc… Adio ! Salutare !
Sa-mi scrii: Uranus, post restant.





Raspunsul unei comete


Aceasta pagina a fost accesata de 1125 ori.
{literal} {/literal}