Rascoala sufletului
de Tudor Arghezi
Nu te juca de-a blestemul, parinte,
Ca este foc blestemul si nu minte.
Nedrept, te fulgera pe tine
Si nu-ntelegi de unde focul vine.
Citi mi-au facut rau, au cazut
Loviti de
Nevazut,
Ardeau cu vite, staule, patule
Si flacarile nesatule
ii mistuiau pe toti.
Nedrepti, tilhari si hoti.
Era destul sa ma mihnesc si sa ma-ncrunt,
Ca-i scufunda o piatra in mormint.
I-as blestema si-acusa,
Dar se alege praful si cenusa.
Nu mai blestem.
Ma tem.
Rascoala sufletului
Aceasta pagina a fost accesata de 2029 ori.
