Psalm mut (14)

Psalm mut (14)

de Tudor Arghezi


Satul de ce se vede. flamind de nu se vede.
Ai incercat titina si lacatul, aede.
Dar cheile de-ncuie faptura si-o descuie,
Ascunse la-ntuneric. le tii batute-n cuie.
Le-am descintat sa cada in pulbere, gramada
Indata ce-nlauntru da ochiul tau sa vada.

De cum il ia ispita, ranit de-ncuietoare.
Nici n-o atinge omul cu mintea, ca si moare.
Te poti fali cu slova si graiul. Nu ma tem.
Am pus pe tot ce pare, pecete si blestem.

Ai vrut sa umbli-n mine si degetele-ncete
N-au dezlipit, din cite-am strivit, nici-o pecete.
Pribeag prin cimitirul a tot ce nu se stie,
Ti-ai prins mantaua-n cripta, crezind ca de stafie,
Ca mortul de sub tine te trage indarat.

Vreai sa ma vezi prin lucruri si nu vreau sa m-arat.
Ti-ajunge cita minte ti-am dat si-o vreai mai mare,
Nimicule, ca mintea zburdalnica te doare.





Psalm mut (14)


Aceasta pagina a fost accesata de 1315 ori.
{literal} {/literal}