Psalm VIII
de Tudor Arghezi
Calare-n sea, de-a fuga pe vant, ca Fat-frumos,
Am strabatut si codrii si tara-n sus si-n jos,
Dar ajungand in piscuri, de rapi incrucisate,
Sa birui inaltimea vazui ca nu se poate.
In stralucirea noptii, mari stelele si oarbe.
Chemandu-ma-n tarie prapastia ma soarbe.
Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,
Si tot nu pot pe nici o poteca sa te-ajung.
Te-am urmarit prin stihuri, cuvinte si silabe,
Ori pe genunchi si coate taras, pe patru labe.
Zarind slugarnicia si cazna mea umila
Ai sa primesti flamandul, mi-am zis, macar de mila.
Incerc de-o viata lunga, sa stam un ceas la sfat,
Si te-ai ascuns de mine de cum m-am aratat,
Oriunde-ti pipai pragul, cu soapta tristei rugi,
Dau numai de belciuge, cu lacate si drugi.
Inversunat de piedici, sa le sfaram imi vine;
Dar trebuie,-mi dau seama, sa-ncep de-abia cu tine.
Psalm VIII
Aceasta pagina a fost accesata de 7432 ori.
