Psalm IV

Psalm IV

de Tudor Arghezi

Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga
Desertaciunea lor de vis si lut,
Sfintii-au lasat cuvant ca te-au vazut
Si ca purtai toiag si barba-ntreaga.
Te-ai aratat adeseori fapturii
Si-ntotdeauna-n haine de-mparat,
Amenintand si numai suparat,
Ca se sfiiau de tine si vulturii.
In Paradisul Evei, prin padure,
Ca si in vecii tristi de mai tarziu,
Gura ta sfanta, toti Parintii stiu,
Nu s-a deschis decat ca sa ne-njure.
Doamne, izvorul meu si cantecele mele!
Nadejdea mea si truda mea!
Din ale carui miezuri vii de stele
Cerc sa-mi inghet o boaba de margea.
Tu esti si-ai fost mai mult decat in fire
Era sa fii, sa stai, sa vietuiesti.
Esti ca un gand, si esti si nici nu esti
Intre putinta si-ntre amintire. 




Psalm IV


Aceasta pagina a fost accesata de 2017 ori.
{literal} {/literal}