Psalm (17)

Psalm (17)

de Tudor Arghezi


Doamne, tu singur vad ca mi-ai ramas
Dar si tu vad ca-ncepi glumi cu mine.
Nu mai am suflet, nici inima, nici glas. is buruiana.
Sint un maracine.
Tu rabzi sa m-asupreasca greu dusmanii.
Astept cu ceasul si tu rabzi cu anii.
Ma ocolesc, privind incoace toti,
Parca-as fi fost o gazda de derbedei si hoti.




Psalm (17)


Aceasta pagina a fost accesata de 1564 ori.
{literal} {/literal}