Pribegie

Pribegie

de Tudor Arghezi

Pribeag prin noaptea lunii, nelinistea ma fura.
M-am intilnit cu mine
Ia cite-o cotitura.

M-am despartit in doua cu-o pravila-nteleapta:
Unul colinda lumea si celalalt asteapta.

Ce-astepti intre morminte de piatra si statui ?
Vorbirea si cuvintul din urma-al nu stiu cui.

S-a luminat de ziua, ce faci ?
Nu stiu ce fac. imi suna parca ceasul, lasati-ma sa zac.

La mine asteptarea-i a trimbitii din porti.
Ma voi scula odata cu cei raniti si morti.

N-ai auzit cintarea sunind in alaute ?
Aud o alauta: cintarea nu se-aude.

Veni in goana calul sa ne aduca veste.

As vrea sa mingii calul ca vine din poveste.

De cind te-astept e-o viata, tu calule, sa vii.
Eu nu mai stiu povestea.
Tu poate o mai stii.

Ar fi ca o poveste de noapte-ntr-un proverb.
Eu mi-am ales de stema pe steagul meu un cerb.

Hai, calule,-mpreuna, sa colindam odata
Prapastiile negre din culmi si lumea toata.




Pribegie


Aceasta pagina a fost accesata de 1134 ori.
{literal} {/literal}