Porunca

Porunca

de Tudor Arghezi

Prin Rai copiii au dus-o foarte bine,
Cum ar fi dus-o orisicine,
Jucandu-se cu gazele si iezii
Care sareau pe mugurii livezii

Nici: „Culca-te devreme!” Nici „Te
Scoala!”
Nu era cine tine socoteala
Ca întarzii, Adame, de la scoala,
Ca lectia s-o spui fara greseala,
Ca, Eva, înca nici te-ai pieptanat
si te gaseste pranzul tot în pat.

Nimic, nici tati, nici mame, nici dadace,
Nici profesoara, rea ca o ragace,
Nici dascalul cu zgarci în beregata
Care sa sacaie baiatul si pe fata.
Totul era de gluma si de joaca
si asteptai doar pomii sa se coaca.

Dar ce-i veni într-o zi lui Dumnezeu
Ca se-arata încins în curcubeu
si dete-ntaile porunci
Anume ce-i iertat si nu e sa mananci.
-„Din pomul acesta, Evo si Adame,
Sa nu v-atingeti nicidecum de poame.
De unde nu, cunoaste-ti ce v-asteapta:
Pedeapsa mea cea crancena si dreapta.”
- „Ai auzit?”
- „Am auzit!”
- „ce fel,
Ca se manie Domnul, însusi el?”
- „Mi-e tare pofta, dragul meu, sa gust
Tocmai din pomul ala, plin de must.”




Porunca


Aceasta pagina a fost accesata de 2393 ori.
{literal} {/literal}